Pasiphae (satelit)
| Pasiphae | |
 Pasiphae fotografiat de Observatorul din Haute-Provence în August 1998 | |
| Descoperire [1] | |
|---|---|
| Descoperit de | Philibert J. Melotte |
| Loc descoperire | Royal Observatory, Greenwich |
| Dată descoperire | 27 ianuarie 1908 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter VIII |
| Pronunție | /pa.si'fa.e/ |
Denumit după | Πασιφάη Pāsiphaē |
Nume alternative | 1908 CJ |
| Atribute | Pasiphaëan /pa.si.fa.e'an/ |
| Caracteristicile orbitei [2] | |
| Epocă 23 martie 2018 JD 2458200.5 | |
| Arc de observare | 110.34 ani (40,303 zile) |
| 0.1551422 AU (23,208,940 km) | |
| Excentricitate | 0.6110162 |
Perioadă orbitală | –722.34 zile |
| 259.25505° | |
| 0° 29m 54.18s / zi | |
| Înclinație | 153.40903° (față de ecliptică) |
| 19.11682° | |
| 241.59647° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | 57.8±0.8 km[3] |
| Albedo | 0.044±0.006[3] |
Magnitudinea aparentă | 16.9[4] |
Magnitudinea absolută (H) | 10.1[2] |
Pasiphae /pa.si'fa.e/, scris anterior Pasiphaë, [5] este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter . A fost descoperit în 1908 de Philibert Jacques Melotte [1] [6] și ulterior numit după mitologica Pasiphaë, soția lui Minos și mama Minotaurului din legenda greacă .
Satlitul a fost observată pentru prima dată pe o placă făcută la Observatorul Regal Greenwich în noaptea de 28 februarie 1908. Inspecția plăcilor anterioare l-au găsit încă din 27 ianuarie. A primit denumirea provizorie 1908 CJ, deoarece nu era clar dacă era un asteroid sau un satelit al lui Jupiter. Recunoașterea celui din urmă caz a venit până în 10 aprilie. [7]
Pasiphae nu și-a primit numele actual decât în 1975; [8] înainte de atunci, era pur și simplu cunoscut sub numele de Jupiter VIII . A fost numit uneori „Poseidon” [9] între 1955 și 1975.
Orbită
[modificare | modificare sursă]
Pasiphae îl orbitează pe Jupiter pe o orbită retrogradă cu excentricitate mare și înclinație mare. Dă numele grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,1 milioane km și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°. Elementele orbitale sunt din ianuarie 2000. [10] Ele se schimbă continuu din cauza perturbațiilor solare și planetare. Diagrama ilustrează orbita sa în relație cu alți sateliți neregulați retrograzi ai lui Jupiter. Excentricitatea orbitelor selectate este reprezentată de segmentele galbene (se extind de la pericentru la apocentru ). Cel mai îndepărtat satelit obișnuit Callisto este localizat pentru referință.
Se știe, de asemenea, că Pasiphae se află într-o rezonanță seculară cu Jupiter (legând longitudinea perijovei sale cu longitudinea periheliului lui Jupiter). [11]
Caracteristici fizice
[modificare | modificare sursă]
Cu diametrul estimat la 60 km, Pasiphae este cel mai mare satelit retrograd și al treilea satelit neregulat ca mărime după Himalia și Elara.
Măsurătorile spectroscopice în infraroșu indică faptul că Pasiphae este un obiect lipsit de caracteristici spectrale, în concordanță cu originea asteroidiană suspectată a obiectului. Se crede că Pasiphae este un fragment dintr-un asteroid capturat împreună cu alți sateliți din grupul Pasiphae.[12][13]
În spectrul vizual satelitul apare gri ( indici de culoare BV=0,74, RV=0,38) similar cu asteroizii de tip C. [14]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Melotte, P. J. (). „Note on the Newly Discovered Eighth Satellite of Jupiter, Photographed at the Royal Observatory, Greenwich”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 68 (6): 456–457. Bibcode:1908MNRAS..68..456.. doi:10.1093/mnras/68.6.456.
- ^ a b „M.P.C. 111777” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. arXiv:1505.07820
. Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3.
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ „Planetary Names: Planet and Satellite Names and Discoverers”.
- ^ Perrine, C. D.; Perrine, C. D. (iunie 1908). „Recent Observations of the Moving Object Near Jupiter, Discovered at Greenwich by Mr. J. Melotte”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 20 (120): 184–185. Bibcode:1908PASP...20..184M. doi:10.1086/121815.
- ^ Cowell, P. H. (). „Note on the Discovery of a Moving Object Near Jupiter”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 68: 373. Bibcode:1908MNRAS..68..373.. doi:10.1093/mnras/68.5.373.
- ^ IAUC 2846: Satellites of Jupiter 7 October 1974 (naming the moon)
- ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-134-78107-4.
- ^ Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Outer Jovian Satellites”. Astronomical Journal. 120 (5): 2679–2686. Bibcode:2000AJ....120.2679J. doi:10.1086/316817. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Nesvorný, D.; Beaugé, C.; Dones, L. (). „Collisional Origin of Families of Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 127 (3): 1768–1783. Bibcode:2004AJ....127.1768N. doi:10.1086/382099.
- ^ Brown, M. E. (). „Near-Infrared Spectroscopy of Centaurs and Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. The American Astronomical Society. 119 (2): 977–983. Bibcode:2000AJ....119..977B. CiteSeerX 10.1.1.22.1349 . doi:10.1086/301202.
- ^ Sheppard, S. S.; and Jewitt, D. C.; An Abundant Population of Small Irregular Satellites Around Jupiter Arhivat în , la Wayback Machine., Nature, Vol. 423 (May 2003), pp. 261-263
- ^ Grav, T.; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; and Aksnes, K.; Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Pasiphae Profile by NASA's Solar System Exploration
- David Jewitt pages
- Scott Sheppard pages
- MPC: Natural Satellites Ephemeris Service
