Presiune parțială

Presiunea atmosferică este în mare egală cu suma presiunilor parțiale ale gazelor constituente — oxigen, azot, argon, vapori de apă, dioxid de carbon etc.

Termodinamică
Schema unei mașini termice Carnot
Ramuri Clasică Statistică Chimică Cuantică la echilibru / nu la echilibru
Principii Zero Primul Al doilea Al treilea
Sisteme Izolat Închis Deschis Adiabatic Stare Ecuație de stare Gaz ideal Gaz real Stare de agregare Fază Echilibru Volum de control Instrumente Procese Destindere liberă Izobar Izocor Izotermic Adiabatic exponent Izentropic Izentalpic Politropic Cvasistatic Reversibil Ireversibil disipare Cicluri Carnot Direct Inversat Randament și eficiență Diagrame termodinamice p-V T-s h-s p-h Psihro
Propertăți ale sistemelor Notă: Parametri conjugați cu italice Proprietăți intensive și extensive Funcții de proces Lucru mecanic Căldură Funcții de stare Temperatură / Entropie Presiune (internă, parțială) / Volum Potențial chimic / Număr de particule Titlul vaporilor Proprietăți reduse
Proprietăți ale materialelor Baze de date cu proprietăți Capacitate termică masică  $c=$ $T$ $\partial S$ $N$ $\partial T$ Coeficient de compresibilitate  $\beta =-$ $1$ $\partial V$ $V$ $\partial p$ Coeficient de dilatare volumică  $\alpha =$ $1$ $\partial V$ $V$ $\partial T$
Ecuații Teorema lui Carnot Teorema lui Clausius Relația fundamentală Legea gazelor ideale Stări corespondente Relațiile Maxwell Relațiile Onsager Ecuațiile Bridgman Tabel cu ecuații termodinamice
Potențiale Energie internă: $U(S,V)$ Energie liberă: $A(T,V)=U-TS$ Entalpie: $H(S,p)=U+pV$ Entalpie liberă: $G(T,p)=H-TS$ Entropie liberă
Istorie Cultură Istorie Generală Istoria entropiei Legile gazelor Istoria perpetuum mobilelor Filozofie Entropie și timp Entropie și viață Clichetul brownian Demonul lui Maxwell Paradoxul morții termice Paradoxul lui Loschmidt Sinergetică Teorii Teoria caloricului Forța vie Echivalentul mecanic al caloriei Putere motrice Lucrări fundamentale An Experimental Enquiry Concerning ... Heat On the Equilibrium of Heterogeneous Substances Réflexions sur la puissance motrice du feu Cronologii Termodinamică mașini termice Artă Învățământ Suprafața termodinamică a lui Maxwell Entropia ca disipare a energiei
Personalități Bernoulli Boltzmann Bridgman Carathéodory Carnot Clapeyron Clausius de Donder Duhem Gibbs von Helmholtz Joule Kelvin Lewis Massieu Maxwell von Mayer Nernst Onsager Planck Rankine Smeaton Stahl Tait Thompson van der Waals Waterston
Altele Nucleație Autoasamblare Autoorganizare Ordine și dezordine
Categorie

Într-un amestec de gaze, fiecare gaz constitutiv are o presiune parțială, care este presiunea gazului constitutiv dacă ar ocupa singur întregul volum al amestecului original, la aceeași temperatură. Presiunea totală a unui amestec de gaze ideale este suma presiunilor parțiale ale gazelor din amestec (Legea lui Dalton).

Presiunea parțială a unui gaz este o măsură a activității termodinamice a moleculelor gazului. Gazele se dizolvă, difuzează și reacționează în funcție de presiunile lor parțiale, nu în funcție de concentrația lor masică în amestecuri.

Simboluri

Simbolul pentru presiune este de obicei p, care poate folosi un indice pentru a identifica presiunea, iar speciile de gaze sunt și ele identificate prin indici.

Exemple:

• $p_{1}$ = presiunea la momentul 1
• $p_{{\ce {H2}}}$ = presiunea parțială a hidrogenului

Legea lui Dalton privind presiunile parțiale

Articol principal: Legea lui Dalton.

Legea lui Dalton exprimă faptul că presiunea totală a unui amestec de gaze ideale este egală cu suma presiunilor parțiale ale gazelor individuale din amestec. Această egalitate rezultă din faptul că într-un gaz ideal moleculele sunt atât de îndepărtate între ele încât nu interacționează între ele. Majoritatea gazelor reale din lumea reală se apropie foarte mult de gazul ideal. De exemplu, având în vedere un amestec de gaze ideale de azot (N₂), hidrogen (H₂) și amoniac (NH₃), presiunea totală, p este:

$p=p_{{\ce {N2}}}+p_{{\ce {H2}}}+p_{{\ce {NH3}}}$

Amestecuri de gaze ideale

La gaze ideale raportul presiunilor parțiale este egal cu raportul dintre numărul de molecule. Adică, fracția molară $x_{i}$ a unei componente individuale de gaz într-un amestec de gaze ideale poate fi exprimată în funcție de presiunea parțială a componentei p_i sau de numărul de moli n_i ai componentei:

$x_{i}={\frac {p_{i}}{p}}={\frac {n_{i}}{n}}$

unde n este numărul total de moli ai amestecului.

Dacă se cunoaște fracția molară, presiunea parțială a unei componente din amestec poate fi obținută cu expresia:

$p_{i}=x_{i}\cdot p$

Legea lui Amagat privind volumele parțiale

Volumul parțial al unui anumit gaz dintr-un amestec este volumul unei componente a amestecului de gaze. Acesta poate fi aproximat atât din presiunea parțială, cât și din fracția molară a componentei X:

$V_{X}={\frac {p_{X}}{p}}V={\frac {n_{X}}{n}}V$

unde V este volumul total al amestecului.

Vezi și

• Presiune de vapori