Tunelul Teliu
Tunelul Teliu | |
Portalul de vest | |
Privire de ansamblu | |
---|---|
Linie | Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului |
Localizare | Teliu, România |
Coordonate | 44°9′56.72″N 28°38′4.4″E / 44.1657556°N 28.634556°E |
Statut | Deschis |
Statistici | |
Început lucrări | |
Deschis | |
Închis | [1] |
Proprietar | MT, prin CFR |
Operator | Regio Călători |
Trafic | Marfă, călători |
Indicatori tehnici | |
Lungime | 4369,5 m |
Număr de căi | 1 |
Ecartament | 1.435 mm (ecartament normal) |
Electrificat | Nu |
Modifică date / text |
Tunelul Teliu este un tunel feroviar din apropierea comunei brașovene Teliu, situat pe linia de cale ferată Brașov–Întorsura Buzăului.
Teliu este cel mai lung tunel construit pe teritoriul României.[2][3][4]
Context
[modificare | modificare sursă]Odată cu apariția și răspândirea căilor ferate s-a ivit problema realizării unei legături feroviare între Regatul României și Austro-Ungaria, peste Munții Carpați.
În ianuarie 1856, o delegație sprijinită de guvernatorul Transilvaniei, Karl Borromäus zu Schwarzenberg, s-a deplasat la București pentru a îi propune domnitorului Barbu Știrbei realizarea unei concesiuni pentru o linie de cale ferată pe traseul Brașov–Ploiești–Buzău–Brăila.[5] În urma vizitei, Sfatul Administrativ a întocmit, în aprilie 1856, o solicitare pentru aprobarea unei concesiuni pe traseul Brăila–Buzău–Ploiești–București–Giurgiu, urmând ca o legătură a acesteia cu Brașovul să se facă ori de la Ploiești, ori de la Buzău.[5]
În noiembrie 1856, inginerul austriac Franz Dimmer a finalizat pentru statul român un proiect pentru o cale ferată Brașov–Buzău–Ploiești–București–Giurgiu.[5] Proiectul a fost abandonat în timpul caimacamului A.D. Ghica.[6]
În 1860, în cadrul primelor discuții serioase privind organizarea rețelei feroviare a regatului, deputatul Iacob Melic, raportorul Adunării Legiuitoare, a propus realizarea unei legături feroviare între Buzău și Crasna, lângă Întorsura Buzăului.[7]
În 1907 Banca Marmorosch Blank a contractat de la Ministerul Lucrărilor Publice, prin actul de concesiune nr. 5431/12 martie 1907, construcția liniei Buzău–Nehoiașu și a dat-o spre execuție antreprizei Weiss-Vasilescu, care a finalizat lucrarea în 1909, aceasta fiind dată în folosință în ziua de 26 iulie/9 august 1909 a acelui an.[8] Calea ferată respectivă avea o lungime totală de 74 kilometri și era folosită pentru transportul de călători și mărfuri, însă se intenționa ca ea să fie prelungită peste Carpați până la Brașov. Această ocazie s-a ivit după Primul Război Mondial, când Transilvania s-a unit cu Regatul României.
Proiectul realizării unei legături feroviare transcarpatice s-a regăsit în toate cele patru programe de dezvoltare a rețelei feroviare naționale realizate între 1920 și 1926. În anul 1922 a fost finalizat un studiu în acest sens,[9] ceea ce a dus la publicarea în Monitorul Oficial nr. 80 din data de 12 iulie 1923 a unei legi prin care linia de cale ferată Brașov–Buzău era considerată „lucrare de utilitate publică”, iar Direcției Generale a Căilor Ferate Române îi era acordat un credit în valoare de 100 de milioane de lei pentru construirea acesteia.[10]
Lucrările au început în toamna anului 1923, intenționându-se realizarea într-o primă etapă a căii ferate Brașov–Întorsura Buzăului. Aceasta a fost deschisă circulației pe 25 iunie 1931. Linia are aproximativ 36,5 kilometri, o declivitate maximă de 12‰, curba sa cea mai strânsă are raza de 360 m, iar traseul însumează 348 de poduri și podețe[9] și trei tuneluri.[10]
Construcție și exploatare
[modificare | modificare sursă]Cel mai impresionant dintre cele trei tunele ale căii ferate Brașov–Întorsura Buzăului, tunelul Teliu (Portalul de vest, portalul de est), măsoară 4369,5 metri[2][11] (după alte surse 4379 metri[10]) și a fost construit în mod vizionar pentru cale ferată dublă și electrificată.
Execuția tunelului a fost încredințată firmei germane Julius Berger Tiefbau Aktien Gesselschaft, una din companiile care au stat ulterior la baza creării actualului gigant internațional specializat în construcții Bilfinger SE.[12] Lucrările de realizare a tunelului de lângă Teliu s-au desfășurat între anii 1924 și 1929.
Străpungerea tunelului a demarat pe 15 iulie 1924 de la nord înspre sud și pe 5 iulie 1925 dinspre stația Întorsura Buzăului către nord. Cele două fronturi de lucru s-au întâlnit pe 1 octombrie 1926, la o distanță de 3363 de metri de portalul nordic al tunelului și 1013 metri față de cel sudic.[10] Tunelul a fost complet finalizat pe 30 septembrie 1928 și deschis circulației pe 25 iunie 1931, odată cu restul liniei.[4]
În 1929, în cadrul unei ceremonii prin care tunelul trebuia conectat la rețeaua electrică, inginerul român Colțână a murit electrocutat în timp ce încerca branșarea.[4]
Linia de cale ferată care traversează tunelul Teliu este una simplă și neelectrificată, însă el a fost construit din start cu un gabarit care să permită fără probleme dublarea și electrificarea unei linii care se dorea o importantă legătură între două provincii românești. Lucrările de continuare a liniei au fost reîncepute timid în 1935, însă oprite curând, din cauza declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial.[4] După război, proiectul a fost abandonat complet. Astfel, cel mai lung tunel construit vreodată în România a rămas situat pe o cale ferată secundară, simplă și neelectrificată.
În august 2004, CFR Infrastructură a încheiat un contract de închiriere pentru operarea secției de circulație Hărman–Întorsura Buzăului cu compania feroviară privată Regiotrans SRL.[13] În 2010, compania opera șapte perechi de trenuri pe acest traseu.[14][15]
În 2015 Autoritatea de Siguranță Feroviară Română (ASFR), prin adresa cu numărul 2120/294/16.03.2015, a suspendat circulația tuturor trenurilor Regiotrans după descoperirea mai multor probleme tehnice la garniturile acestei companii.[16] În perioada investigației ASFR, traficul pe secția Hărman–Întorsura Buzăului și implicit prin tunelul Teliu a fost preluat de CFR Călători.[17] Regiotrans a reluat circulația trenurilor pe această rută în data de 19 aprilie 2015.[18]
Secția Hărman–Întorsura Buzăului, pe care este situat și tunelul Teliu, era în 2017 una din cele mai frecventate de către pasagerii care foloseau rețeaua Regiotrans (ulterior Regio Călători).[19] Până pe 30 iunie 2018, automotoarele Regio Călători mai tranzitau această secție și tunelul Teliu prin șase perechi de curse de călători de tip Regio pe zi.[20]
Circulația prin tunel și pe întreaga linie a fost întreruptă pe 30 iunie 2018, după ce podul feroviar de la Budila a fost distrus de o viitură de pe râul Tărlung.[1][21] În iulie 2019, CFR a lansat în SEAP licitația „Reconstrucție pod și amenajare albie km 17+318, linia 317 Hărman-Întorsura Buzăului (Expertiză, D.A.L.I. și Proiectare)”[21][22], la care au participat două firme și care a fost adjudecată de biroul de proiectare Baicons Impex[23]. După perioada de proiectare, o nouă licitație a fost demarată pentru construcția podului. În luna august 2022, lucrările de reconstrucție a podului au fost finalizate, iar, începând cu data de 19 septembrie 2022 trenurile circulă din nou prin tunelul Teliu. 6 perechi de trenuri ale operatorului privat Regio Călători parcurg ruta Brașov-Întorsura Buzăului și retur.
În cultură
[modificare | modificare sursă]Secvența opririi trenului în tunel din filmul româno-polonez Trenul de aur (1986) a fost filmată în tunelul Teliu.[24] Tunelul Teliu este menționat (nu în mod explicit, ci în mod aluziv, criptat) în marele poem Budila-Express al poetului Alexandru Mușina.[necesită citare]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Podul de la Budila, județul Brașov, s-a prăbușit la cinci minute după ce a fost traversat de un tren plin cu călători”. Televiziunea Română. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Alin Ion (). „Cele mai lungi tuneluri din România. Tunelul rutier Capra-Bâlea de pe Transfăgărășan, cel mai lung din țară, săpat în munte cu 20 de tone de dinamită”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Iulia Drăghici - Taraș (). „Tunelul „Teliu – Întorsura Buzăului", cel mai lung din România”. Covasnamedia. Accesat în .
- ^ a b c d „A murit cel mai lung tunel din România. Era în comă de 87 de ani”. Antena 1. . Accesat în .
- ^ a b c Popescu 2014, p. 24.
- ^ Popescu 2014, p. 25.
- ^ Popescu 2014, p. 30.
- ^ Cristian Răuțu (). „Istoria liniei de cale ferată Buzău – Nehoiașu: trebuia să lege Muntenia de Transilvania”. Televiziunea Română. Accesat în .
- ^ a b Dan Dragoș Aldea. „CU TRENUL PRIN CEL MAI LUNG TUNEL DE CALE FERATA DIN ROMANIA”. Primăria comunei Teliu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Andrei Berinde. „Drumul de fier Brașov-Buzău, un vis rămas neîmplinit”. Historia. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Toma Roman Jr. (). „Tunelul cu fantomă din Întorsura Buzăului”. Jurnalul Național. Accesat în .
- ^ „Corporate History”. Bilfinger SE. Accesat în .
- ^ „Mersul trenurilor relatia BRASOV---ÎNTORSURA BUZAULUI” (PDF). Agenția Națională pentru Protecția Mediului. p. 3. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ „MERSUL TRENURILOR DE CALATORI. BRASOV–INTORSURA BUZAULUI INTORSURA BUZAULUI–BRASOV VALABIL DIN 01 FEBRUARIE 2010”. Regiotrans.ro. Preluat pe scribd.com. p. 3. Accesat în .
- ^ Vlad Barza (). „Infrastructura feroviară este în suferință; Trenurile Brașov - Întorsura Buzăului ar putea rămâne istorie, iar în Prahova un alt pod pare a fi șubrezit de ape”. Hotnews. p. 3. Accesat în .
- ^ „Circulația trenurilor Regiotrans a fost suspendată”. Digi24. . Accesat în .
- ^ Emil Popescu (). „CFR Călători preia traficul de pasageri RegioTrans. Pe ce rute vor circula trenurile și care vor fi prețurile biletelor”. Digi24. Accesat în .
- ^ Ovidiu Vrânceanu (). „Regiotrans a reluat și cursele către Zărnești și Întorsura Buzăului”. BizBrașov. Accesat în .
- ^ „MONITORUL FEROVIAR 2016/2017” (PDF). Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar. septembrie 2018. p. 24. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ „Contractul de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 2 decembrie 2019 al Societății Comerciale "Regiotrans" S.R.L” (PDF). Regiotrans. p. 7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „A fost lansată licitația pentru proiectul tehnic al reconstrucției podului feroviar Budila”. Mobilitate.eu. . Accesat în .
- ^ „S-a scos la licitație documentația pentru podul de la Budila, pe linia Brașov – Întorsura Buzăului”. Club Feroviar. . Accesat în .
- ^ „S-a semnat contractul cu proiectantul pentru podul de la Budila, prăbușit anul trecut”. Club Feroviar. . Accesat în .
- ^ Adrian Epure (), „„Din culisele cinematografiei". Filmul „Trenul de aur", prima coproducție româno-poloneză. Mitică Popescu i-a luat rolul lui Sergiu Nicolaescu”, Adevărul, accesat în
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- Popescu, Toader (). Proiectul feroviar românesc (1842-1916). București: Ed. Simetria. p. 294. ISBN 978-973-1872-34-6.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Drumul de fier BrașovBuzău un vis rămas neîmplinit?, Autor Andrei Berinde, historia.ro