Sari la conținut

Fenobarbital

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fenobarbital
Denumiri
Denumiri comercialeAphenylbarbit ® (CH)
Luminaletten ® (DE)
Luminal ® (CH, DE)
Identificare
Număr CAS50-06-6
PubChem4763[1]  Modificați la Wikidata
DrugBank01174  Modificați la Wikidata
ChemSpider4599[2]  Modificați la Wikidata
UNIIYQE403BP4D[3]  Modificați la Wikidata
KEGGC07434[4]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL40[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCN03AA02[6]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date farmacocinetice
Doză letală7 mg/70 kg
Date chimice
FormulăC12H12N2O3
Masă molară232,24 g/mol

Fenobarbitalul (denumirea mai veche Luminal) este un derivat barbituric, fiind utilizat în tratamentul epilepsiei și ca sedativ-hipnotic, în tratamentul insomniilor.[7][8][9] Căile de administrare disponibile sunt: orală, rectală, intravenoasă și intramusculară.[7]

Molecula a fost descoperită în 1912 și este cel mai vechi compus care încă se mai utilizează ca anticonvulsivant.[10][11] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[12] Este disponibil sub formă de medicament generic.

Utilizări medicale[modificare | modificare sursă]

Epilepsie[modificare | modificare sursă]

Fenobarbitalul este utilizat în tratamentul tuturor crizelor epileptice, cu excepția absenței.[13] Prezintă o eficacitate similară cu fenitoina, însă este mai puțin tolerat.[14]

Este un medicament de a doua intenție pentru tratamentul status epilepticus, după benzodiazepine precum lorazepam sau diazepam; în acest caz, administrarea se face intravenos.[15]

Sedativ și hipnotic[modificare | modificare sursă]

Fenobarbitalul se utilizează în tratamentul stărilor de agitație psihomotorie, stărilor nevrotice sau celor care apar ca reacții adverse ale unor stimulante ale sistemului nervos central.[9] Tot pentru efectul sedativ se utilizează în afecțiuni care necesită sedare, în medicația prenarcotică, în intoxicații cu stricnină și în tetanos.[9]

A fost utilizat pe larg pentru tratamentul insomniei, însă nu mai este recomandat pentru această afecțiune datorită riscului de dependență și de efecte adverse.[16]

Altele[modificare | modificare sursă]

Fenobarbitalul este un inductor enzimatic hepatic puternic și coleretic; de aceea, se administrează pentru tratamentul icterului neonatal și în anumite cazuri de colestază hepatică.[9]

Farmacologie[modificare | modificare sursă]

Ca toate barbituricele, fenobarbitalul acționează ca modulator alosteric pozitiv al receptorului de tip A pentru acidul gama-aminobutiric (R GABAA), reducând excitabilitatea neuronilor.[8][17] Blocarea directă a transmisei glutamatergice contribuite de asemenea la efectele hipnotice și anticonvulsivante ale barbituricelor.[18]

Sinteză[modificare | modificare sursă]

Sinteza fenobarbitalului
Sinteza fenobarbitalului

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j „Fenobarbital”, phenobarbital (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b Phenobarbital (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  3. ^ a b phenobarbital (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  4. ^ a b phenobarbital (în engleză), ChEBI, accesat în  
  5. ^ a b PHENOBARBITAL (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b Phenobarbital (în engleză), DrugBank,  
  7. ^ a b „Phenobarbital”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  8. ^ a b „Phenobarbital”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în . 
  9. ^ a b c d „Rezumatul caracteristicilor produsului - Fenobarbital Zentiva 100 mg/ml soluție injectabilă” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în . [nefuncțională]
  10. ^ Stevens, George M. Brenner, Craig W. (). Pharmacology (ed. 4th). Philadelphia, PA: Elsevier/Saunders. p. 204. ISBN 978-1-4557-0278-7. Arhivat din original la . 
  11. ^ Engel, Jerome (). Epilepsy : a comprehensive textbook (ed. 2nd). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. p. 1431. ISBN 978-0-7817-5777-5. Arhivat din original la . 
  12. ^ Organizația Mondială a Sănătății. 
  13. ^ NICE (). „CG20 Epilepsy in adults and children: NICE guideline”. NHS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Nolan, Sarah J.; Tudur Smith, Catrin; Pulman, Jennifer; Marson, Anthony G. (). „Phenobarbitone versus phenytoin monotherapy for partial onset seizures and generalised onset tonic-clonic seizures”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD002217. doi:10.1002/14651858.CD002217.pub2. ISSN 1469-493X. PMID 23440786. 
  15. ^ British Medical Association, Royal Pharmaceutical Society of Great Britain, Royal College of Paediatrics and Child Health and Neonatal and Paediatric Pharmacists Group. 
  16. ^ Aschenbrenner, Diane S.; Venable, Samantha J. (). Drug Therapy in NursingNecesită înregistrare gratuită (în engleză). Lippincott Williams & Wilkins. p. 277. ISBN 9780781765879. 
  17. ^ Lewis, Cassaundra B.; Adams, Ninos (), „Phenobarbital”, StatPearls, StatPearls Publishing, PMID 30335310, accesat în  
  18. ^ Brust, John C.M. (), „Alcohol and the nervous system – Chapter 8 – Acute withdrawal: diagnosis and treatment”, Handbook of Clinical Neurology (în engleză), Elsevier, 125: 123–131, doi:10.1016/b978-0-444-62619-6.00008-2, ISBN 9780444626196, PMID 25307572, accesat în