Sezonul de Formula 1 din 1969

Sezonul de Formula 1 din 1969
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	1 martie - 19 octombrie
Nr. curse	11
Nr. piloți	32
Nr. echipe	18
Campionul la Piloți
Jackie Stewart (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Matra-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1969 a fost cel de-al 23-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 20-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 12-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a unsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 1 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 19 octombrie. În 1969 s-au desfășurat și patru curse care nu au făcut parte din campionat, dintre care două erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Jackie Stewart a dominat sezonul, câștigând titlul la piloți cu trei curse înainte de final. El a devenit al cincilea britanic care câștigă titlul mondial. Echipa sa, Matra, a câștigat și ea titlul la constructori pentru prima și singura oară. Stewart a obținut șase victorii din 11 posibile, Jacky Ickx de la Brabham a câștigat două curse, iar Jochen Rindt, Denny Hulme și Graham Hill, campionul en-titre, au obținut câte o singură victorie.

Acesta a fost al doilea sezon în care s-au folosit dispozitive aerodinamice suplimentare, ce au fost experimentate de unele echipe în sezonul 1968. După mai multe incidente în care aripile, barele sau suspensia (de care erau atașate) au cedat, aripile au fost interzise începând cu Marele Premiu al Principatului Monaco. Au fost reintroduse mai târziu în sezon, dar limitate în dimensiune și înălțime și atașate direct de șasiu într-o poziție fixă. Marele Premiu al Germaniei din 1969 a fost ultima cursă de campionat mondial în care le-a fost permis mașinilor de Formula 2 să concureze alături de mașinile de F1.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1969 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1969.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Motor Racing Developments Ltd	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT26A	G	Jack Brabham	1–4, 8–11
						Jacky Ickx	Toate
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P101 3,0 V12 BRM P142 3,0 V12	P138 P133 P139	D	John Surtees	1–4, 6–11
						Jackie Oliver	1–4, 6–11
						Bill Brack	9
						George Eaton	10–11
	Antique Automobiles	Cooper	Maserati 10/F1 3,0 V12	T86	G	Vic Elford	3
	John Maryon	Eagle	Climax FPF 2.8 L4	T1F	F	Al Pease	9
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC North American Racing Team	Ferrari	Ferrari 255C 3,0 V12	312/68 312/69	F	Chris Amon	1–6
						Pedro Rodríguez	6, 8–11
						Tino Brambilla	8
	Gold Leaf Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	49B 63	F	Graham Hill	1–10
						Jochen Rindt	1–2, 4–11
						Mario Andretti	1, 7, 10
						Richard Attwood	3
						John Miles	5–6, 8–9, 11
	Matra International	Matra	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	MS10 MS80 MS84	D	Jackie Stewart	Toate
						Jean-Pierre Beltoise	Toate
						Johnny Servoz-Gavin	9–11
	Bruce McLaren Motor Racing	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M7A M7B M7C M9A	G	Denny Hulme	Toate
						Bruce McLaren	Toate
						Derek Bell	6

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Numele pilotului	Etape
Jack Holme	Brabham	Repco 620 3,0 V8	BT20	G	Peter de Klerk	1
Frank Williams Racing Cars		Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT26A	D	Piers Courage	2–11
Silvio Moser Racing Team		Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT24	G	Silvio Moser	3–5, 8–11
Paul Seitz		Climax FPF 2,8 L4	BT23B	D	John Cordts	9
Team Gunston		Repco 620 3,0 V8	BT24	F	Sam Tingle	1
	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	49	D	John Love	1
Rob Walker/Jack Durlacher Racing Team			49B	F	Jo Siffert	Toate
Ecurie Bonnier			63 49B	F	Jo Bonnier	6–7
Pete Lovely Volkswagen Inc.			49B	F	Pete Lovely	9–11
Reg Parnell Racing	BRM	BRM P101 3.0 V12	P126	G	Pedro Rodríguez	1–3
Antique Automobiles	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M7B	G	Vic Elford	4–7
Team Lawson			M7A	D	Basil van Rooyen	1

Calendar

Următoarele unsprezece Mari Premii au avut loc în 1969.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 1 martie	Marele Premiu al Spaniei 4 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 18 mai	Marele Premiu al Țărilor de Jos 21 iunie
Kyalami (P)	Montjuïc (S)	Monaco (S)	Zandvoort (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Franței 6 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 19 iulie	Marele Premiu al Germaniei 3 august	Marele Premiu al Italiei 7 septembrie
Charade (S)	Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Monza (P)
9.	10.	11.
Marele Premiu al Canadei 20 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 5 octombrie	Marele Premiu al Mexicului 19 octombrie
Mosport Park (P)	Watkins Glen (P)	Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Africii de Sud	Jack Brabham	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Matra-Ford	D	STE	3
2	MP al Spaniei	Jochen Rindt	Jochen Rindt	Jackie Stewart	Matra-Ford	D		10
3	MP al Principatului Monaco	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Graham Hill	Lotus-Ford	F		3
4	MP al Țărilor de Jos	Jochen Rindt	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Matra-Ford	D		12
5	MP al Franței	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Matra-Ford	D		20
6	MP al Marii Britanii	Jochen Rindt	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Matra-Ford	D		28
7	MP al Germaniei	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Brabham-Ford	G		29
8	MP al Italiei	Jochen Rindt	Jean-Pierre Beltoise	Jackie Stewart	Matra-Ford	D		36
9	MP al Canadei	Jacky Ickx	Jacky Ickx Jack Brabham	Jacky Ickx	Brabham-Ford	G		29
10	MP al Statelor Unite	Jochen Rindt	Jochen Rindt	Jochen Rindt	Lotus-Ford	F		29
11	MP al Mexicului	Jack Brabham	Jacky Ickx	Denny Hulme	McLaren-Ford	G		26

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU‡	ITA	CAN	USA	MEX	Puncte
1	Jackie Stewart	1R	1	AbP R	1R	1P R	1R	2	1	Ab	Ab	4	63
2	Jacky Ickx	Ab	6	Ab	5	3	2	1P R	10	1P R	Ab	2R	37
3	Bruce McLaren	5	2	5	Ab	4	3	3	4	5	NS	NS	26
4	Jochen Rindt	Ab	AbP R		AbP	Ab	4P	Ab	2P	3	1P R	Ab	22
5	Jean-Pierre Beltoise	6	3	Ab	8	2	9	12	3R	4	Ab	5	21
6	Denny Hulme	3	4	6	4	8	Ab	Ab	7	Ab	Ab	1	20
7	Graham Hill	2	Ab	1	7	6	7	4	9	Ab	Ab		19
8	Piers Courage		Ab	2	Ab	Ab	5	Ab	5	Ab	2	10	16
9	Jo Siffert	4	Ab	3	2	9	8	11	8	Ab	Ab	Ab	15
10	Jack Brabham	AbP	Ab	Ab	6				Ab	2R	4	3P	14
11	John Surtees	Ab	5	Ab	9		Ab	NS	NC	Ab	3	Ab	6
12	Chris Amon	Ab	Ab	Ab	3	Ab	Ab						4
13	Richard Attwood			4									3
14	Vic Elford			7	10	5	6	Ab					3
15	Pedro Rodríguez	Ab	Ab	Ab			Ab		6	Ab	5	7	3
16	Silvio Moser			Ab	Ab	7			Ab	Ab	6	11	1
17	Jackie Oliver	7	Ab	Ab	Ab		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	1
18	Johnny Servoz-Gavin									6	NC	8	1
—	Sam Tingle	8											0
—	Pete Lovely									7	Ab	9	0
—	John Miles					Ab	10		Ab	Ab		Ab	0
—	Bill Brack									NC			0
—	Mario Andretti	Ab						Ab			Ab		0
—	Jo Bonnier						Ab	Ab					0
—	George Eaton										Ab	Ab	0
—	Peter de Klerk	NC											0
—	Basil van Rooyen	Ab											0
—	John Love	Ab											0
—	Derek Bell						Ab						0
—	John Cordts									Ab			0
—	Al Pease									DSC			0
—	Ernesto Brambilla								NS				0
Poz.	Pilot	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU‡	ITA	CAN	USA	MEX	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

•  – În Marele Premiu al Germaniei din 1969, au fost înscriși și piloți care au concurat cu mașini de F2. Aceștia nu erau eligibili de puncte pentru campionat, indiferent de poziția în care încheiau cursa. Din acest motiv, deși au terminat pe locurile 11, respectiv 12, Jo Siffert și Jean-Pierre Beltoise au primit punctele aferente pozițiilor 5 și 6, întrucât locurile 5-10 au fost ocupate de mașini de F2.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	ITA	CAN	USA	MEX	Puncte
1	Matra-Ford	1	1	Ab	1	1	1	2	1	4	NC	4	66
2	Brabham-Ford	Ab	6	2	5	3	2	1	(5)	1	2	2	49 (51)
3	Lotus-Ford	2	Ab	1	2	6	4	4	2	3	1	9	47
4	McLaren-Ford	3	2	(5)	4	4	3	3	4	5	Ab	1	38 (40)
5	BRM	7	5	Ab	9		Ab	Ab	NC	NC	3	6	7
6	Ferrari	Ab	Ab	Ab	3	Ab	Ab		6	Ab	5	7	7
—	Cooper-Maserati			7									0
—	Brabham-Repco	8											0
—	Brabham-Climax									Ab			0
—	Eagle-Climax									DSC			0
Poz.	Constructor	ZAF	ESP	MCO	NLD	FRA	GBR	DEU	ITA	CAN	USA	MEX	Puncte

Curse non-campionat

În sezonul din 1969, au fost organizate și patru curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial. Marele Premiu al Madridului și Cupa de Aur au avut loc concomitent cu mașinile de Formula 5000.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Camponilor IV	Brands Hatch	16 martie	Jackie Stewart	Matra-Cosworth
Trofeul Internațional BRDC XXI	Silverstone	30 martie	Jack Brabham	Brabham-Cosworth
Marele Premiu al Madridului	Jarama	13 aprilie	Keith Holland	Lola-Chevrolet
Cupa Internațională de Aur XVI	Oulton Park	16 august	Jacky Ickx	Brabham-Cosworth