Sari la conținut

Partidul Social Democrat (România)

 Acest articol este semiprotejat până pe 14 ianuarie 2025, pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Tineretul Social Democrat)

Nu confundați cu Partidul Social Democrat Român (istoric) sau Partidul Social Democrat (Republica Moldova).
Partidul Social Democrat (PSD)
Sigla PSD
Sigla PSD
AbrevierePSD
Oameni cheie
PreședinteMarcel Ciolacu [1]
Secretar generalPaul Stănescu
Purtător de cuvântLucian Romașcanu
Prim-vicepreședinteSorin Grindeanu
Daniel Băluță
Fondator(i)Ion Iliescu
Date
Înființat1989 ca FSN
1992 ca FDSN
1993 ca PDSR
2001 ca PSD
SediuȘoseaua Kiseleff, nr. 10
București
Organizație de tineretTineretul Social Democrat
Număr de membri (2014)509.833[2]
Informații
Ideologie oficialăSocial-democrație[3][4][5]
Naționalism de stânga[6][7][8]
Populism de stânga[9][10][11]
Conservatorism de stânga
Conservatorism social[12][13][14]
Pro-Europenism[15][16][17][18][19][20]
Stânga creștină[21]
Laburism⁠(d)
Poziție politicăCentru-stânga
Slogan politic„Siguranța unui trai mai bun”
Afiliere naționalăPatrulaterul roșu (1992–1996)
Polul Democrat-Social din România (2000–2004)
Uniunea Social-Liberală (2011–2014)
Alianța de Centru-Stânga (2012–2014)
Coaliția Națională pentru România (2021–prezent)
Afiliere internaționalăInternaționala Socialistă
Alianța Progresistă
Afiliere europeanăPartidul Socialiștilor Europeni
Grup europarlamentarAlianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților
Culori oficiale     Roșu
     Alb
Senat
36 / 136
[22]
Camera Deputaților
86 / 330
[23]
Parlamentul European
10 / 33
Consilieri locali
16.509 / 39.900
Primari
1.677 / 3.180
Consilieri județeni
550 / 1.338
Președinți de Consilii Județene
25 / 41
Guvern
8 / 16
Drapelul partidului
Prezență online
www.psd.ro
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Sediul central al PSD din Casa Toma Stelian (Șoseaua Kiseleff nr. 10), proiectat de Ion D. Berindey, și construit în 1912[24]
Sediul PSD din cartierul Băneasa (Bulevardul Ion Ionescu de la Brad nr. 1), tot în București

Partidul Social Democrat (PSD) este cel mai mare partid politic parlamentar din România, reprezentant al social-democrației în Parlamentul României. PSD este succesorul Frontului Salvării Naționale (FSN), care ulterior a fost cunoscut sub numele de Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) și, apoi, Partidul Democrației Sociale din România (PDSR). PSD se consideră continuatorul mișcării social-democrate istorice (Partidul Social Democrat Român, PSDR, un partid interbelic) de dinaintea instaurării regimului comunist.

Partidul a fost reprezentat timp de trei mandate la conducerea României de Ion Iliescu, fost secretar județean al PCR, și a guvernat singur sau a susținut guvernarea în mai multe perioade: între 1990 și 1996, 2000 și 2004, din nou între 2007 și 2009, apoi între 2012 și 2015 și din 2017 până în 2019.[25] Din 2021, PSD se află din nou la guvernare alături de PNL și UDMR/RMDSZ (cu acesta din urmă doar până în 2023), în cadrul largii coaliții Coaliția Națională pentru România (CNR). Din 2023, PSD se află la guvernare alături de PNL, într-o formă bipartită a CNR.

În anul 2024, PSD este cel mai mare partid politic din România în ceea ce privește aleșii locali și parlamentari și deține cel mai mare număr de europarlamentari, având 10 dintr-un total de 33 de eurodeputați alocați României în Parlamentul European (PE).

Istoric

Articole principale: Partidul Social Democrat Român (istoric) și Frontul Salvării Naționale.

La 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale (FSN) s-a înscris în registrul partidelor politice, devenind astfel o mișcare populară după transformarea sa dintr-un organ provizoriu al puterii de stat. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferință Națională a FSN, în cadrul căreia Ion Iliescu a fost ales președinte. Deși FSN a câștigat alegerile din 20 mai 1990, partidul era în pragul destrămării.

Convenția Națională a FSN din 16-17 martie 1991 a marcat prima încercare de a stabiliza partidul pe baze doctrinare. Potrivit moțiunii „Un viitor pentru România”, FSN a fost definit ca un „partid de centru-stânga inspirat din valorile social-democrației moderne europene”. Cu toate acestea, Convenția FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferențele de viziune au dus la divizarea partidului. Susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au câștigat în urma votului, iar Petre Roman a devenit președintele FSN. Grupul care a pierdut alegerile interne a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN).

La prima Conferință Națională a FDSN, care a avut loc în perioada 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Deși susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au reușit să se impună în interiorul FSN, aceștia au pierdut alegerile parlamentare din 1992.

Formarea

La un an de la constituire, Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) și-a reafirmat orientarea social-democrată în cadrul Conferinței Naționale din 9-10 iulie 1993, când și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România și l-a ales pe Oliviu Gherman în funcția de președinte. Totodată, s-a realizat fuziunea prin absorbție cu Partidul Republican, Partidul Solidarității Sociale, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic din România.

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, FDSN, proaspăt înființat după sciziunea FSN, a obținut primul loc, iar Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale din același an cu 61,5% din voturi. Iliescu l-a numit pe Nicolae Văcăroiu în funcția de prim-ministru. Cu toate acestea, din postura de partid aflat la guvernare, PDSR a suferit un proces accentuat de erodare și a pierdut alegerile din toamna anului 1996.

La alegerile prezidențiale din 1996, Ion Iliescu a pierdut în fața candidatului Convenției Democrate (CDR), Emil Constantinescu. Datorită nenumăratelor greșeli ale partidelor din Convenție și a instabilității guvernelor CDR, PDSR a redevenit cea mai importantă forță politică din România, lucru care s-a dovedit la alegerile prezidențiale de peste patru ani.

La guvernare (2000–2004)

În anul 2000, Ion Iliescu, candidatul Partidului Democrației Sociale din România (PDSR), a fost ales din nou Președinte al României, învingându-l detașat în al doilea tur de scrutin pe candidatul Partidului România Mare (PRM), Corneliu Vadim Tudor. Aceste alegeri prezidențiale au fost ultimele câștigate de stânga românească până în prezent. După acest moment, Adrian Năstase, până atunci secundul lui Iliescu, a preluat conducerea PDSR și, în urma mai multor fuziuni, în 2001, a redenumit partidul „Partidul Social Democrat” (PSD), prescurtat PSD, după fuziunea cu Partidul Social-Democrat Român. PD-ul condus de Traian Băsescu, un alt partid relevant de centru-stânga, a fost invitat la fuziune pentru a unifica toate forțele de stânga, dar Băsescu a refuzat.[26][27][28]

În această perioadă, PSD a început apropierea de Partidul Socialiștilor Europeni (PES), a doua forță ca importanță din Parlamentul European, și s-a distanțat de istoria „tranziției politice” din anii '90. Guvernarea lui Adrian Năstase (2000-2004) a fost caracterizată de integrarea României în NATO și începutul procesului de integrare în Uniunea Europeană.

În anul 2000, PDSR, împreună cu Partidul Umanist Român (PUR), de orientare social-liberală, au constituit la 7 septembrie 2000 Polul Democrat-Social din România. Acest bloc electoral a câștigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre cele două partide a fost realizarea fuziunii dintre cele două partide social-democrate. Astfel, în iunie 2001, a avut loc constituirea Partidului Social Democrat (PSD) din unificarea celor două partide.

La Congresul de constituire a PSD, Adrian Năstase a exprimat voința noii formațiuni de a reprezenta social-democrația modernă, dinamică, adaptată problemelor și priorităților actuale. În 2002, a fost publicat documentul „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, care propunea principalele direcții de acțiune pentru perioada post-tranziție.

În februarie 2003, la reuniunea de la Snagov, Năstase a subliniat refacerea unității social-democrate pe baze ideologice clare și neconflictuale, precum și concilierea între tradiția și modernitatea stângii democrate românești. Procesul de unificare și modernizare a stângii românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale, precum Internaționala Socialistă și Partidul Socialiștilor Europeni. În iunie 2005, PSD a devenit membru cu drepturi depline al Partidului Socialiștilor Europeni. PSD a dezvoltat relații consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene și a semnat acorduri de cooperare cu partide membre ale Internaționalei Socialiste. Perioada 2000-2004 a fost extrem de importantă pentru consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democrației în România. Cu toate acestea, supus unui proces de erodare inerent din cauza actului guvernării, PSD a intrat în opoziție după alegerile din noiembrie 2004.

În opoziție (2004–2008)

În decembrie 2004, deși Adrian Năstase era pe prima poziție în sondajele de opinie, a pierdut dramatic alegerile prezidențiale în fața lui Traian Băsescu, candidatul Alianței Dreptate și Adevăr (DA). La începutul anului 2005, Ion Iliescu a preluat temporar conducerea social-democraților pentru a organiza un Congres de alegeri a structurilor de conducere din PSD.

Congresul din aprilie 2005 a desemnat noua conducere a partidului, iar Mircea Geoană a fost ales președinte. Geoană a exprimat dorința PSD de a-și consolida baza doctrinară și de a face o opoziție constructivă. A urmat o perioadă de repoziționări politice și structurale, orientate spre modernizare și o mai bună integrare în familia socialistă europeană. Unii lideri contestați, inclusiv cei anchetați de justiție, au părăsit partidul sau au fost îndepărtați din funcțiile deținute.

Congresul din 10 decembrie 2006 l-a reconfirmat în funcția de președinte al PSD pe Mircea Geoană, aducând la conducerea partidului o echipă tânără și dinamică, marcând sfârșitul perioadei de criză a partidului. Programul „România Socială” a încercat să ofere o viziune nouă, progresistă și europeană social-democrației române, precum și o alternativă la guvernarea de dreapta.

Referendumul pentru votul uninominal 2007

La referendumul pentru adoptarea unei legi electorale bazate pe scrutinul majoritar în circumscripții uninominale în două tururi, cerut de președintele Traian Băsescu, PSD și-a exprimat sprijinul deplin pentru formula propusă, deoarece proiectul de vot uninominal fusese promovat și susținut de PSD timp de peste trei ani.

Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, s-a opus public votului uninominal și a îndemnat la boicotarea referendumului, argumentând că sistemul uninominal nu va curăța clasa politică și va împiedica accesul în Parlament al celor care nu pot finanța campaniile și va elimina orice formă de control sau responsabilizare a parlamentarilor între alegeri.

Președintele PSD, Mircea Geoană, a anunțat că social-democrații vor propune în perioada următoare un proiect de lege pentru a asigura un control strict asupra finanțării campaniilor electorale.[29]

Participarea la guvernare, 2008

La alegerile parlamentare din 2008, PSD a participat într-o alianță cu Partidul Conservator (PC), obținând cu 3 mandate mai puțin decât primul partid clasat, Partidul Democrat Liberal (PDL). În urma negocierilor post-electorale, s-a stabilit o coaliție de guvernare între PDL și Alianța PSD+PC, care împreună dețineau 75% din totalul mandatelor Parlamentului României.

Ieșirea de la guvernare și alegerile prezidențiale din 2009

După remanierea Ministrului Administrației și Internelor de către premierul Emil Boc, PSD a părăsit Guvernul Emil Boc la 2 octombrie 2009.

La alegerile prezidențiale din 2009, Mircea Geoană a pierdut al doilea tur în fața lui Traian Băsescu (PDL), care a devenit astfel Președinte al României pentru a doua oară consecutiv. După pierderea alegerilor, la Congresul partidului din februarie 2010, Grupul Reformator de la Cluj (liderii PSD din Transilvania) l-a abandonat pe Mircea Geoană și s-a alăturat lui Victor Ponta. Astfel, Victor Ponta a devenit noul președinte al PSD și, bazându-se pe vechea alianță cu PNL și Crin Antonescu din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009, a început negocierile pentru o ulterioară alianță în opoziție între cele două partide, alianța care avea să devină Uniunea Social-Liberală (USL).

Alianța politică USL (2011–2014)

La 6 februarie 2011, PSD a format Uniunea Social-Liberală (USL) împreună cu Alianța de Centru-Dreapta (ACD), alcătuită din Partidul Conservator (PC) și Partidul Național Liberal (PNL). USL a fost creată ca o alternativă la guvernările succesive Boc și Ungureanu și a devenit rapid cea mai puternică coaliție politică de la începutul anilor 2000, fiind cotată în sondaje cu peste 55-60% din voturile electoratului pentru alegerile locale și parlamentare din 2012.

După demiterea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu de către Parlament, printr-o moțiune de cenzură depusă de USL, președintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta să formeze un nou guvern. USL a câștigat detașat alegerile locale și parlamentare din 2012, iar Victor Ponta a fost reconfirmat în funcția de prim-ministru.

În 2013, neînțelegerile din organizațiile locale ale USL au dus la destrămarea alianței. După ruperea USL, în contextul măsurilor social-democrate luate de Guvernul Ponta și al disputelor din PNL, PSD a obținut jumătate din mandatele de europarlamentari alocați României la alegerile din primăvara anului 2014. Deși forțele de dreapta (Alianța Creștin Liberală, ACL) au pierdut alegerile, au reușit să mobilizeze un electorat de dreapta pentru alegerile prezidențiale de la finalul anului.

La alegerile prezidențiale din 2014, Victor Ponta, candidatul PSD, a fost învins de Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin Liberale (PNL-PDL) și primar al Sibiului. Deși Ponta a fost considerat mare favorit la începutul campaniei, Iohannis a câștigat alegerile. După incendiul de la Clubul Colectiv din București și a protestele de stradă care au urmat, Victor Ponta a demisionat din funcția de prim-ministru în 2015. La Congresul extraordinar al PSD din vara aceluiași an, Ponta i-a cedat funcția de președinte lui Liviu Dragnea. Sub conducerea lui Dragnea, PSD a devenit un jucător major în alegerile locale și parlamentare din 2016, obținând cele mai multe mandate de primari și președinți de consilii județene și 47% din voturile la alegerile parlamentare

La guvernare (2017–2019)

Împreună cu ALDE, condus de Călin Popescu-Tăriceanu, PSD a format trei guverne între 2017 și 2019:

  • Guvernul Sorin Grindeanu: Demis printr-o moțiune de cenzură depusă de PSD, ceea ce a dus la excluziunea lui Victor Ponta din partid și aderarea sa la PRO România.
  • Guvernul Mihai Tudose: A demisionat după ce a pierdut susținerea conducerii PSD.
  • Guvernul Viorica Dăncilă: Demisă prin moțiune de cenzură în septembrie 2019.

În urma tentativelor de modificare a Legilor justiției și a comunicării deficitare a măsurilor economice și sociale, PSD a fost criticat intens în mass-media și pe rețelele de socializare. Mitingurile de protest, în special violențele de la mitingul diasporei din 10 august 2018, au amplificat aceste critici, ducând la un minim istoric de voturi pentru PSD la alegerile europarlamentare din 2019.[30] După această înfrângere, Liviu Dragnea, președintele PSD, a fost arestat și încarcerat la Penitenciarul Rahova.

La Congresul din iunie 2019, Viorica Dăncilă a devenit noul președinte al PSD și candidatul partidului la alegerile prezidențiale din noiembrie 2019. Deși nu era considerată o favorită, Dăncilă a obținut 23% din voturi în primul tur, consolidând a doua poziție a PSD în fața USR. În al doilea tur, a obținut 34% din voturi, dar a pierdut în fața lui Klaus Iohannis, candidatul PNL.

După pierderea alegerilor, pe 26 noiembrie 2019, toată conducerea națională a PSD a demisionat, cu excepția președintelui executiv Eugen Teodorovici. Biroul Permanent Național al partidului a fost dizolvat, iar Marcel Ciolacu, președinte al Camerei Deputaților, a fost ales președinte interimar al PSD. Ciolacu, împreună cu un Comitet de organizare, a fost însărcinat să pregătească Congresul PSD de alegeri din ianuarie-februarie 2020.

Guvernele Orban (PNL) și pandemia de COVID-19 (2019–2020)

La 4 noiembrie 2019, guvernul minoritar condus de Ludovic Orban a fost învestit. Pe 24 noiembrie 2019, Viorica Dăncilă a pierdut alegerile prezidențiale cu 34% față de 66% pentru Klaus Iohannis. În contextul alegerilor parlamentare anticipate planificate pentru iunie 2020, PSD a susținut moțiuni de cenzură împotriva guvernului Orban.

La 5 februarie 2020, guvernul Orban a fost demis prin moțiune de cenzură. Florin Cîțu a fost propus ca premier, dar a demisionat, iar pe 14 martie 2020, guvernul Orban 2 a fost învestit cu voturile parlamentarilor PSD, pe fondul pandemiei de COVID-19.

Pe durata pandemiei, PSD a criticat acțiunile guvernului pentru gestionarea coronavirusului și a susținut teorii ale conspirației, minimizând existența virusului.[31] În toamna lui 2020, PSD a adus în prim-plan candidați pentru alegerile parlamentare, precum Alexandru Rafila.[32][33] PSD a câștigat alegerile parlamentare din 2020, dar nu a reușit să obțină majoritatea parlamentară, susținându-l pe Alexandru Rafila pentru funcția de prim-ministru.[34]

În opoziție (2020–2021)

Guvernul Cîțu a fost învestit pe 21 decembrie 2020, cu sprijinul PNL, USR-PLUS și UDMR/RMDSZ, formând o majoritate parlamentară. PSD a rămas în opoziție, criticând măsurile guvernării și Planul Național de Reconstrucție și Reziliență. PSD a depus o moțiune de cenzură pe 24 iunie 2021, dar aceasta a eșuat.[35]

În toamna lui 2021, după ce USR-PLUS a părăsit coaliția de guvernare, PSD a prezentat propria moțiune, care a obținut un număr record de 281 de voturi pentru, demitând astfel Guvernul Cîțu. Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că PSD ar putea susține suspendarea președintelui Klaus Iohannis.[36][37]

Guvernele CNR

Guvernul PSD-PNL-UDMR/RMDSZ (2021–2023)

După demiterea guvernului, PSD a susținut ideea alegerilor anticipate, dar pe 25 noiembrie 2021, o majoritate parlamentară formată din PSD, PNL și UDMR/RMDSZ a votat învestirea Guvernului Ciucă, una dintre cele mai mari coaliții din istoria post-decembristă a României. Conform acordului, Nicolae Ciucă a fost prim-ministru până pe 25 mai 2023, iar PSD a preluat funcția de premier, Marcel Ciolacu devenind prim-ministru.[38]

Guvernul PSD-PNL (2023–prezent)

Din 2023, PSD guvernează alături de PNL în cadrul cabinetului condus de Ciolacu.

Ideologie și platformă

Ca și omologii săi la nivel național din Partidul Socialiștilor Europeni (PES), are o viziune de centru-stânga și a fost descris ca guvernând ca centru-stânga,[39][40] dar a fost descris și ca pragmatic,[12] datorită politicii sale sincretice.[12][41] PSD s-a format ca urmare a fuziunii Partidului Social-Democrat Român (PSDR), care avea o ideologie social-democrată internaționalistă, cu Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), a cărui guvernare era marcată de o combinație de social-democrație, socialism democratic, laburism, pragmatism, populism de stânga, și naționalism.[42] Absorbția din 2003 a Partidul Socialist al Muncii (PSM) și a Partidului Socialist al Renașterii Naționale (PSRN) a condus la consolidarea componentei naționalismului de stânga în cadrul partidului.[43][44] Până în 2021,[45][46][47][48] spre deosebire de majoritatea membrilor PES din Europa de Vest și ca și alte partide social-democrate de centru-stânga similare din Europa Centrală și de Est postcomunistă, acesta a adoptat o viziune eurosceptică mai blândă,[16][18][48][49] deși este neutru în ceea ce privește integrarea europeană.[50] PSD a declarat că susține aderarea la UE și NATO.[51][52][53] Partidul este mai conservator decât PES atunci când vine vorba de probleme sociale,[54][55][56] reflectând perspectiva social-conservatoare a țării,[57] inclusiv în omologul său de centru-dreapta, Partidul Național Liberal (PNL).[58] A fost descris ca un partid social-democrat naționalist de stânga[41][59][60] și populist de stânga.[61][62][63][64][65][66]

Partidul a fost descris ca având o retorică și politici economice de centru-stânga, fiind în același timp mai conservator în chestiuni personale și etice. Potrivit lui Florin Poenaru, „mișcarea condusă de Ion Iliescu a fost de la bun început partidul capitaliștilor locali și nu al proletariatului industrial. ... PSD a fost partidul care a agregat interesele capitaliștilor autohtoni, dar a cărui bază electorală a fost fostul proletariat industrial.”[67] Poenaru afirmă că PSD nu a spus niciodată nu agendei neoliberale, ci a aplicat-o destul de lent.[67] Andrei Pleșu a declarat la un moment dat că principalele partide românești postcomuniste nu acționează în funcție de vreo ideologie sau doctrină.[68]

Analistul politic Radu Magdin a declarat că PSD este „un partid catch-all: valorile sale sunt conservatoare, politica sa economică este liberală și are o retorică socială, de stânga, atunci când vine vorba de politici publice”. Un exemplu este apelul lor atât pentru reducerea impozitelor, cât și pentru creșterea pensiilor și salariilor în 2016.[69] Perspectiva sa mai conservatoare se datorează naturii social-conservatoare a țărilor postcomuniste și a fost adoptată atât de centru-stânga (PSD), cât și de centru-dreapta (PNL).[70] Pentru Cornel Ban, profesor asistent de relații internaționale la Pardee School of Boston University, PSD este o anomalie în Europa de Est prin faptul că a fost un teren de joacă ideal pentru partidele populiste de dreapta, dar a văzut stânga politică câștigând în mod obișnuit; acest lucru s-a datorat în parte faptului că dreapta politică și extrema dreaptă au fost la guvernare, inclusiv la nivel local, în timpul decăderilor postcomuniste care au rămas în mintea multor alegători.[64] Jurnalistul Jean-Baptiste Chastand a declarat că guvernul pro-european condus de PSD în România a luat o turnură conservatoare națională.[71] Istoricul Ioan Stanomir a declarat că PSD este un partid conservator, care nu are nimic de-a face cu stânga,[72] în timp ce jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob a descris partidul ca fiind progresist-conservator.[73] De asemenea, PSD s-a opus cotelor obligatorii de refugiați.[74][75][76] Jurnalistul Daniel Mihăilescu a etichetat partidul ca fiind național populist.[77] Deutsche Welle a declarat că, spre deosebire de majoritatea partidelor social-democrate europene, PSD este împotriva progresismului social și este puternic conservator.[78] Jurnalistul și filozoful Andrei Cornea a mai afirmat că PSD nu este un partid social-democrat, ci unul patrimonial-conservator, structurat în jurul vasalității și clientelismului, al cărui bazin electoral esențial este format dintr-un popor sărac, ignorant și mai ales lipsit de conștiință civică.[79] PSD are și facțiuni etno-naționaliste.[80] Sub conducerea lui Dragnea, PSD a fost descris ca național-populist și suveranist.[81][82]

În ceea ce privește drepturile LGBT, în general, PSD se opune recunoașterii căsătoriilor și parteneriatelor civile între persoane de același sex. Cu toate acestea, în 2018, președintele PSD de atunci, Liviu Dragnea, a dat de înțeles că PSD ar putea susține recunoașterea parteneriatului civil.[83][84][85] De asemenea, în ianuarie 2001, guvernul dominat de PSD, Adrian Năstase, a fost cel care a adoptat Ordonanța de urgență nr. 89/2001,[86] care a eliminat art. 200 din Codul Penal și a adaptat alte articole care se refereau la infracțiunile sexuale pentru a evita tratamentul discriminatoriu al infractorilor, legalizând astfel relațiile între persoane de același sex.[87] Această ordonanță a intrat în vigoare în ianuarie 2002, după ce președintele Ion Iliescu (fondatorul PSD) a semnat noua lege.[88] Cu toate acestea, actualul președinte al social-democraților, Marcel Ciolacu, este un adversar puternic al recunoașterii căsătoriei și parteneriatului civil între persoane de același sex.[89][90]

Partidul are legături puternice cu Biserica Ortodoxă Română (BOR), reflectând conservatorismul social al partidului.[91][92][93][94][95]

Simbolistică

Vechea siglă a PSD (folosită înainte de 2006)
Actuala siglă a PSD (2006-prezent)

Semnul electoral al Partidului Social Democrat (PSD) este reprezentat de trei boboci de trandafir cu tulpinile intersectându-se la bază, inscripționat cu acronimul PSD pe un fundal roșu. Trandafirul simbolizează social-democrația, fiind un emblema comună pentru partidele de acest tip din Europa. În România, acest simbol a fost folosit anterior de Partidul Democrat (PD), care a avut legături cu Internaționala Socialistă.[96]

În 2006, PSD a adoptat o versiune simplificată a siglei, constând dintr-un pătrat roșu cu inițialele partidului scrise în alb. Partidul a schimbat culorile de la albastru și alb la roșu și alb, subliniind astfel apartenența sa la Partidul Socialiștilor Europeni.

De-a lungul timpului, PSD a folosit diverse motto-uri, cum ar fi:

  • „PSD - Un nou capitol” (2005-2006)
  • „Pe primul loc oamenii” (2006-2016)
  • „Mândri că suntem români” și „Președintele care unește” (2014)
  • „Îndrăznește să crezi în România” (2016)
  • „Alături de fiecare român” (2019)

Speculațiile privind modificarea siglei PSD s-au dovedit nefondate, fiind adesea generate de confuzii cu logoul Programului Managerilor de Campanie sau mascotele folosite la evenimente.

Fuziuni și desprinderi

Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) s-a format în martie 1992, prin desprinderea unei aripi majoritare din FSN, condusă de Ion Iliescu.[97]

În iulie 1993, FDSN a fuzionat cu Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic Român, devenind Partidul Democrației Sociale din România (PDSR).[97] Un an mai târziu, în 1994, PDSR a absorbit Partidul Solidarității Sociale (PSS), înființat de Miron Mitrea.[98] În 1999, PDSR a continuat să se extindă prin fuziuni, asimilând Partidul Protecției Sociale (PPS)[97] în iulie și Partidul Național al Automobiliștilor în august.[99][100]

Pe 16 iunie 2001, PDSR a fuzionat cu Partidul Social-Democrat Român (PSDR), formând Partidul Social Democrat (PSD).[97][101]

În iulie 2003, PSD a absorbit Partidul Socialist al Muncii (PSM), fondat de Ilie Verdeț, și Partidul Socialist al Renașterii Naționale (PSRN), desprins din Partidul România Mare (PRM) și condus de Ion Radu.[102][103][104]

Partide desprinse din PSD

Structura și organizarea PSD

Structura Centrală

Președintele Partidului Social Democrat (PSD) conduce activitatea generală a partidului și răspunde în fața Congresului. Acesta este ales pentru un mandat de 4 ani prin vot secret și reprezintă partidul în relațiile cu autoritățile publice și alte organizații.[105][106]

Președintele de Onoare este desemnat de Congres, având un mandat de 4 ani, și participă la lucrările organelor naționale de conducere.

Secretarul general coordonează serviciile funcționale la nivel central și relațiile cu organizațiile locale și județene. El este responsabil de Secretariatul Executiv al PSD, format din 7-9 secretari executivi desemnați de Comitetul Executiv Național (CExN) la propunerea președintelui PSD.

Biroul Permanent Național (BPN) este organismul de analiză și decizie operativă al partidului, având următoarele responsabilități:

  • Organizează și conduce activitatea curentă a partidului.
  • Elaborează proiecte de hotărâri pentru CExN.
  • Coordonează comisiile de lucru și grupurile de analiză politică.

Comisia Națională de Arbitraj și Integritate Morală (CNAIM) monitorizează respectarea Statutului PSD și soluționează contestațiile legate de hotărârile partidului.

Comitetul Executiv Național (CExN) coordonează activitatea partidului între ședințele Consiliului Național. Este format din președintele PSD, președintele de onoare, secretarul general, vicepreședinții, liderii organizațiilor locale și președintele organizațiilor de tineret și femei. CExN se reunește o dată la două luni pentru a hotărî asupra problemelor majore ale partidului.

Consiliul Național (CN) este organul de conducere al PSD între congrese, compus din maximum 751 de membri aleși de Conferințele județene. CN validează hotărârile CExN și gestionează campaniile electorale.

Congresul PSD este forul suprem de conducere, convocat o dată la 4 ani, care adoptă Statutul și Programul politic al partidului, alege președintele PSD și stabilește direcțiile strategice.

Tineretul Social Democrat (TSD)

Tineretul Social Democrat (TSD) este organizația de tineret a PSD, având membri cu vârsta între 18 și 35 de ani, dar acceptând și tineri de 16 ani. Obiectivele TSD includ:

  • Analizarea stării tineretului din România,
  • Crearea de politici adresate tinerilor, incluse în programul electoral și de guvernare al partidului,
  • Inițierea de programe sociale, economice, politice și culturale,
  • Promovarea tinerilor în structurile de decizie ale partidului.

TSD include organizații precum Liga Studenților și Liga Elevilor și este afiliată la organizațiile internaționale de tineret social-democrat, IUSY și ECOSY. Președintele actual al TSD este Petru Bogdan Cojocaru.

Organizația de Femei

Organizația de Femei a PSD își propune să asigure participarea activă a femeilor în viața politică. Aceasta urmărește egalitatea de șanse și protecția copiilor și familiei, având structuri locale și asociații de femei social-democrate.

Organizația de Pensionari a PSD

Organizația Pensionarilor Social-Democrați (OPSD) reprezintă pensionarii din PSD și dezvoltă strategii pentru protecția socială a persoanelor vârstnice. Obiectivele OPSD includ:

  • Organizarea de activități pentru pensionari,
  • Colaborarea cu biserica și ONG-uri pentru ajutorarea persoanelor aflate în dificultăți sociale,
  • Propunerea de îmbunătățiri legislative pentru viața pensionarilor.

Relația cu societatea civilă

Institutul Social Democrat Ovidiu Șincai (ISD) este un centru de cercetare și educație politică, care efectuează cercetări privind revoluția română, și dezvoltarea social-democrației. Activitățile ISD includ elaborarea de programe politice și inițierea de schimburi de idei cu structuri similare.

PSD sprijină activitățile sindicatelor pentru protecția socială și organizează consultări periodice cu acestea pentru a aborda problemele sociale.

Structura locală

Organizarea PSD este structurată administrativ-teritorial, cuprinzând:

  • Grupe de membri,
  • Organizații locale, de regulă pe raza secțiilor de votare,
  • Organizații teritoriale (comunale, orășenești, municipale, de sector),
  • Organizații județene și ale municipiului București.

Fiecare organizație are autonomie în desfășurarea activităților politice.

Rezultate electorale

Alegeri prezidențiale

An Candidat Alianță Primul tur Al doilea tur Rezultat
Voturi Procente +/- Voturi Procente +/-
1990 Ion Iliescu N/A 12.232.498
85,07%
 N/A N/A N/A N/A Ales președinte.
1992 Ion Iliescu N/A 5.633.456
47,34%
 ▼ 37,73% 7.393.429
61,43%
 N/A Reales președinte.
1996 Ion Iliescu N/A 4.081.093
32,25%
 ▼ 15,09% 5.914.579
45,59%
 ▼ 15,84% A pierdut alegerile.
2000 Ion Iliescu N/A 4.076.273
36,35%
 ▲ 4,10% 6.696.623
66,83%
 ▲ 21,24% Reales președinte.
2004 Adrian Năstase PSD+PUR 4.278.864
40,97%
 ▲ 4,62% 4.881.520
48,77%
 ▼ 18,06% A pierdut alegerile.
2009 Mircea Geoană PSD+PC 3.027.838
31,15%
 ▼ 9,82% 5.206.747
49,66%
 ▲ 0,89% A pierdut alegerile.
2014 Victor Ponta PSD–UNPR–PC 3.836.093
40,44%
 ▲ 9,29% 5.264.383
45,56%
 ▼ 4,10% A pierdut alegerile.
2019 Viorica Dăncilă N/A 2.051.725
22,26%
 ▼ 18,18% 3.339.922
33,91%
 ▼ 11,65% A pierdut alegerile.
2024 Marcel Ciolacu N/A 1.769.760
19,15%
 ▼ 3,11% Nu s-a calificat A pierdut alegerile.
Alegeri anulate

Alegeri parlamentare

An Voturi Procente Alianță Camera Deputaților +/- Senat +/- Poziție Rezultat Guvern
1990 9.089.659
9.353.006
66,31%

67,02%
 -
263 / 341
 N/A
91 / 143
 N/A  1  Guvern (1990–1992) Roman I (1989–1990)
Roman II (1990–1991)
Roman III (1991)
Stolojan (1991–1992)
1992 3.015.708
3.102.201
27,72%

28,29%
 -
117 / 341
 ▼ 38,59%
49 / 143
 ▼ 38,73%  1  Guvern (1992–1996) Văcăroiu (1992–1996)
1996 2.836.011
2.836.011
21,52%

23,08%
 -
91 / 343
 ▼ 6,20%
41 / 143
 ▼ 5,21%  2  Opoziție (1996–2000) Ciorbea (1996–1998)
Vasile (1998–1999)
Isărescu (1999–2000)
2000 3.968.464
4.040.212
36,61%

37,09%
 -
155 / 345
 ▲ 15,09%
65 / 140
 ▲ 14,01%  1  Guvern minoritar (2000–2004) Năstase (2000–2004)
2004 3.798.607
3.760.560
36,63%

37,16%
 PSD+PUR
132 / 332
 ▲ 0,02%
57 / 137
 ▲ 0,07%  1  Opoziție (2004–2007) Tăriceanu I (2004–2007)
Susținător al guvernului (2007–2008) Tăriceanu II (2007–2008)
2008 2.352.968
2.352.968
33,09%

34,16%
 PSD+PC
114 / 334
 ▼ 3,54%
49 / 137
 ▼ 3,00%  2  Guvern cu PDL (2008–2009) Boc I (2008–2009)
Opoziție (2009–2012) Boc II (2009–2012)
Guvern cu PNL (2012) Ponta I (2012)
2012 4.457.526
4.457.526
58,61%

60,07%
 USL
145 / 412
 ▲ 25,52%
59 / 176
 ▲ 25,91%  1  Guvern cu PNL (2012–2014) Ponta II (2012–2014)
Ponta III (2014)
Ponta IV (2014–2015)
Susținător al guvernului (2015–2017) Cioloș (2015–2017)
2016 3.204.864
3.221.786
45,67%

45,68%
 -
154 / 329
 ▼ 12,94%
67 / 136
 ▼ 14,39%  1  Guvern cu ALDE (2017–2019) Grindeanu (2017)
Tudose (2017–2018)
Guvern minoritar (2019) Dăncilă (2018–2019)
Opoziție (2019–2020) Orban I (2019–2020)
Orban II (2020)
2020 1.705.786
1.732.289
28,90%

29,32%
 -
110 / 329
 ▼ 16,77%
47 / 136
 ▼ 16,36%  1  Opoziție (2020–2021) Cîțu (2020–2021)
Guvern cu PNL și UDMR/RMDSZ (2021–2023) Ciucă (2021–2023)
Guvern cu PNL (2023–2024) Ciolacu (2023–2024)
2024 2.030.144
2.065.087
22,30%

21,96%
 -
86 / 330
 ▼ 6,60%
36 / 136
 ▼ 7,36%  1  Guvern cu PNL și UDMR/RMDSZ (2024–prezent) Ciolacu II (2024–prezent)

Alegeri europarlamentare

An Voturi Procente Alianță Mandate +/- Poziție
2007 1.184.018
23,11%
 N/A
10 / 35
 N/A  2 
2009 1.504.218
31,07%
 PSD+PC
10 / 33
 ▲ 7,96%  1 
2014 2.093.237
37,60%
 PSD–UNPR–PC
12 / 32
 ▲ 6,53%  1 
2019 2.040.765
22,51%
 N/A
9 / 32
 ▼ 15,09%  2 
2024 4.341.686
48,55%
 CNR
10 / 33
 ▲ 26,04%  1 

Alegeri locale

An Voturi Procente Alianță Primari Consilieri
locali 		Consilieri
județeni 		Președinți
de consilii județene 		+/- Poziție
1992 N/A
47,74%
 N/A
1.405 / 2.943
16.047 / 39.781
576 / 1.701
30 / 41
 N/A  1 
1996 2.713.095
26,28%
 N/A
928 / 2.900
9.483 / 39.718
290 / 1.718
17 / 41
 ▼ 21,46%  1 
2000 2.241.930
27,44%
 N/A
1.051 / 2.954
11.380 / 39.718
496 / 1.718
29 / 41
 ▲ 1,16%  1 
2004 3.908.895
41,83%
 N/A
1.702 / 3.137
14.990 / 40.031
543 / 1.436
19 / 41
 ▲ 14,39%  1 
2008 2.722.023
30,79%
 PSD+PC
1.138 / 3.179
12.137 / 40.094
452 / 1.393
17 / 41
 ▼ 11,04%  2 
2012 4.260.709
45,85%
 USL
1.351 / 3.180
13.415 / 40.022
723 / 1.338
22 / 41
 ▲ 15,06%  1 
2016 2.890.344
37,58%
 N/A
1.677 / 3.180
16.648 / 40.022
579 / 1.338
29 / 41
 ▼ 8,27%  1 
2020 1.815.082
30,34%
 N/A
1.362 / 3.180
13.820 / 40.022
362 / 1.338
20 / 41
 ▼ 7,24%  2 
2024[107] 3.045.567
34,74%
 CNR[a]
1.677 / 3.180
16.509 / 40.022
550 / 1.338
25 / 41
 ▲ 4,40%  1 

Primarul Municipiului București

An Candidat Alianță Primul tur Al doilea tur Poziție
Voturi Procente +/- Voturi Procente +/-
1992 Cazimir Ionescu N/A N/A
31,45%
 N/A N/A
44,12%
 N/A  2 
1996 Ilie Năstase N/A N/A
30,38%
 ▼ 1,07% N/A
43,26%
 ▼ 0,86%  2 
2000 Sorin Oprescu N/A 260.689
41,16%
 ▲ 10,78% 353.038
49,31%
 ▲ 6,05%  2 
2004 Mircea Geoană N/A 225.774
29,74%
 ▼ 11,42% N/A N/A N/A  2 
2008 Cristian Diaconescu PSD+PC 66.535
12,33%
 ▼ 17,41% N/A N/A N/A  3 
2012 Sorin Oprescu USL 430.512
53,79%
 ▲ 41,46% N/A N/A N/A  1 
2016 Gabriela Firea N/A 246.553
42,97%
 ▼ 10,82% N/A N/A N/A  1 
2020 Gabriela Firea PSD–PPU-SL 250.690
37,97%
 ▼ 5,00% N/A N/A N/A  2 
2024 Gabriela Firea N/A 151.598
22,34%
 ▼ 15,63% N/A N/A N/A  2 

Cronologia rezultatelor

An România
RO 		Uniunea Europeană
UE
AB
AR
AG
BC
BH
BN
BT
BV
BR
B
BZ
CS
CL
CJ
CT
CV
DB
DJ
GL
GR
GJ
HR
HD
IL
IS
IF
MM
MH
MS
NT
OT
PH
SM
SJ
SB
SV
TR
TM
TL
VS
VL
VN
1992 28.1
                 		N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
1993
1994
1995
1996 22.0 14.0 11.7 25.2
                     		22.1
                     		10.9 10.2 19.0
                 		7.3 15.4
                 		17.7 27.1
                     		9.3 28.6

                 		7.1 15.7 7.2 17.1 20.9
         		22.4 30.6
             		18.7
         		4.6 13.7
                     		23.1
                 		19.1 17.1 12.3 13.7 5.1 22.9
                 		28.3
                 		15.1 9.5 13.0 9.4 15.2 19.8
                 		12.0 15.7
                 		22.2
                     		22.3
                 		25.8
                        
1997
1998
1999
2000 36.8
     		18.9 22.3 33.3
         		41.7
     		20.1 12.1 27.2
     		20.7
             		39.6
     		42.4
     		30.8
     		20.8
             		47.2
     		13.4 18.8 9.1 45.0
     		33.6
     		31.7
     		33.2
     		33.4
     		3.6 28.4
     		38.9
     		30.3
     		20.0
             		23.4 32.5
     		11.3 26.4
     		35.0
     		25.2
     		10.7 16.7 16.4 33.2
     		26.0 16.6 30.1
     		26.3
     		28.9
     		43.8
    
2001
2002
2003
2004 37.0 24.4 20.9 32.0
         		37.5
         		18.0 30.6
         		35.9
         		20.4 31.8
         		31.1
         		44.6
         		29.3 37.5
         		25.6 45.4
     		10.0 47.1
     		39.0
         		35.8
         		41.9
         		37.3
         		9.0 27.1 39.2
         		39.7
         		35.2
         		26.7 35.7
         		18.1 43.0
         		42.3
         		28.3 24.2 25.4 19.2 39.2
         		38.7
         		25.6 30.2
         		37.9
         		32.0
         		48.3
    
2005
2006
2007 23.1
2008 33.5
         		16.7 11.9 45.2
     		29.3
         		13.6 30.3 27.6 18.1 33.0
         		24.3 32.9
         		22.4 21.1 16.2 47.0
     		- 35.9
         		36.2
         		27.6 28.0 41.1
     		5.3 24.4 39.7
         		30.9
         		30.7
         		22.2 24.5 14.1 29.6
         		34.5
         		24.2 20.6 23.7 22.2 32.8
         		41.7
     		25.1 26.6 40.6
     		27.6 47.4
    
2009 31.1
2010 33.5
2011
2012 60.0[b]
         		39.8[b] 38.1[b] 60.3[b]
         		55.7[b]
         		47.0[b]
         		44.3[b]
         		52.3[b]
         		44.9[b]
         		45.8[b]
         		55.7[b]
         		55.5[b]
         		50.4[b]
         		50.9[b]
         		39.8[b]
         		61.6[b]
         		10.7[b] 52.0[b]
         		55.6[b]
         		56.8[b]
         		65.3[b]
         		58.8[b]
         		13.3[b] 45.6[b]
         		59.3[b]
         		62.3[b]
         		56.7[b]
         		48.8[b]
         		46.8[b]
         		35.3[b]
         		40.1[b]
         		63.7[b]
         		48.8[b]
         		37.9[b]
         		41.6[b]
         		36.5[b]
         		45.7[b]
         		63.6[b]
         		46.7[b]
         		48.7[b]
         		57.2[b]
         		61.2[b]
         		60.8[b]
        
2013
2014 60.0[c]
                 		37.6
2015
2016 45.7
         		29.1 31.3 51.5
     		41.7
         		25.2 50.4
     		46.5
     		27.7 36.1
             		40.4
         		53.3
     		36.4
         		32.4 26.6 34.6
         		9.6 51.9
     		53.5
     		38.1
         		57.6
     		42.7
         		8.6 40.0
     		50.4
     		43.0
         		31.8 35.1
         		50.7
     		23.9
         		44.2
         		55.1
     		38.5
         		26.8 36.3
         		29.0 38.8 52.2
     		37.2
             		41.5
         		54.0
     		37.9
         		50.7
    
2017
2018
2019 22.5
2020 29.0 16.6 9.9 44.8
     		42.6
         		15.5 40.6 40.1
         		19.4 48.0
     		32.4 57.7
     		27.5 45.1
         		13.3 23.0 5.7 43.7
     		39.7
         		39.7
         		33.2 43.0
         		7.8 43.8
     		37.3
         		24.5 12.8 25.1 45.6
         		17.9 35.8
             		54.4
     		31.6 14.0 27.9 13.9 30.5 39.3 15.0 34.4 39.1
             		41.7
         		41.9
2021
2022 29.0
            
2023 29.0
        
2024 22.1
             		49.2[d] 27,6 25.5 45.1
     		34.9
     		17.9 43.2
         		41.2
         		22.2 50.8
     		26.7 54.8
     		40.7
     		50.5
     		17.8 24.2 9.6 58.9
     		54.8
     		55.5
     		28.3 46.3
     		7.3 42.8
     		47.8
     		27.8 57.7[d]
         		37.0 55.9
     		24.3 39.5
     		58.6
     		31.0 21.4 27.0 21.2 41.6
     		55.7
     		44.6[d]
         		38.4
         		48.5
     		50.4
     		39.9
An România
RO 		Uniunea Europeană
UE
AB
AR
AG
BC
BH
BN
BT
BV
BR
B
BZ
CS
CL
CJ
CT
CV
DB
DJ
GL
GR
GJ
HR
HD
IL
IS
IF
MM
MH
MS
NT
OT
PH
SM
SJ
SB
SV
TR
TM
TL
VS
VL
VN

Bold indică cel mai bun rezultat până în prezent.
     Va fi decis
     Prezent în legislatură (în opoziție)
     Partener de coaliție junior
     Partener de coaliție senior

Note

  1. ^ O alianță electorală care s-a constituit în aceste alegeri parțial pe țară, mai precis în anumite județe precum și în sectoarele Bucureștiului.
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq A participat într-o alianță politică cu PNL sub denumirea de Uniunea Social Liberală (USL)
  3. ^ În 2014 USL a fost dizolvat, astfel că PNL a părăsit guvernul, PSD rămânând principalul partid din guvern într-o coaliție mai largă
  4. ^ a b c A participat în alianță cu PNL sub numele de Alianța Electorală PSD-PNL

Conducerea FSN, FDSN, PDSR, PSD

Președinții Partidului Social Democrat

     A ocupat și funcția de Președinte.

     A ocupat și funcția de Președintele Senatului.

     A ocupat și funcția de Președintele Camerei Deputaților.

     A ocupat sau ocupă încă, în prezent, funcția de Prim-ministru.


Nr. Nume
născut–decedat		 Portret Începutul mandatului Sfârșitul mandatului Durata mandatului
1 Ion Iliescu
(n. 1930)		 22 decembrie 1989 10 iulie 1993 3 ani, 5 luni și 19 zile
2 Oliviu Gherman
(1930–2020)		 10 iulie 1993 29 noiembrie 1996 3 ani, 5 luni și 19 zile
(1) Ion Iliescu
(n. 1930)		 29 noiembrie 1996 20 decembrie 2000 4 ani și 21 zile
3 Adrian Năstase
(n. 1950)		 19 ianuarie 2001 22 aprilie 2005 4 ani, 3 luni și 3 zile
4 Mircea Geoană
(n. 1958)		 22 aprilie 2005 21 februarie 2010 4 ani, 9 luni și 30 zile
5 Victor Ponta
(n. 1972)		 21 februarie 2010 16 iulie 2015 5 ani, 3 luni și 26 zile
6 Liviu Dragnea
(n. 1962)		 22 iulie 2015 27 mai 2019 3 ani, 11 luni și 5 zile
7 Viorica Dăncilă
(n. 1963)		 27 mai 2019 25 noiembrie 2019 5 luni și 29 zile
8 Marcel Ciolacu
(n. 1967)		 25 noiembrie 2019 prezent 5 ani, 1 lună și 4 zile

Președinți Executivi

Nr. Nume Durata mandatului
1 Dan Marțian 1990–1993
2 Adrian Năstase 1993–1997
3 Octav Cozmâncă 1997–2005
4 Adrian Năstase 2005–2006
5 Dan-Mircea Popescu 2006
6 Marian Vanghelie 2006–2013
7 Liviu Dragnea 2013–2015
8 Rovana Plumb 2015
9 Valeriu Zgonea 2015–2016
10 Niculae Bădălău 2016–2018
11 Viorica Dăncilă 2018–2019
12 Eugen Teodorovici 2019

Secretari Generali

Nr. Nume Durata mandatului
1 Miron Mitrea 1990–2006
2 Titus Corlățean 2006–2008
3 Valeriu Zgonea 2008–2009
4 Liviu Dragnea 2009–2013
5 Valeriu Zgonea 2013
6 Gabriela Vrânceanu-Firea 2013–2014
7 Darius Vâlcov 2014–2015
8 Codrin Ștefănescu 2015–2019
9 Mihai Fifor 2019–2020
10 Paul Stănescu 2020–prezent

Președinții Consiliului Națonal

Nr. Nume Durata mandatului
1 Dan-Mircea Popescu 2005–2007
2 Adrian Năstase 2007–2018
3 Mihai Fifor 2018–2019[108]
4 Marcel Ciolacu 2019–2020[109][110]
5 Vasile Dîncu 2020–2024 [111]
6 Mihai Tudose 2024–prezent

Președinte de Onoare

Nr. Nume Durata mandatului
1 Ion Iliescu 2005–2020

Prim-vicepreședinți aleși la Congresul din 24 august 2024:

Vicepreședinți aleși la Congresul din 24 august 2024:

Biroul Național Permanent al PSD după Congresul din 24 august 2024:

Bibliografie

  • Statutul Partidului Social Democrat
  • România Socială – București, 2007
  • Caiete Social Democrate - București, 2006
  • Ion Apostol: O Istorie Scurtă a Social Democrației Române – București, 2007
  • Comunicatele și declarațiile oficiale ale PSD (2005–2007)
  • Mircea Rusnac, [1] Arhivat în , la Wayback Machine.

Note

  1. ^ 2 „Marcel Ciolacu a primit un vot de încredere al liderilor PSD să rămână președinte, deși a demisionat după înfrângerea de la prezidențiale” Verificați valoarea |url= (ajutor), g4media.ro, , accesat în  
  2. ^ Dumitrescu, A. (). „Câți membri au partidele din România”. Stiripesurse.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  3. ^ Nordsieck, Wolfram (). „Parties and Elections in Europe”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Melenciuc, Sorin (). „BR Analysis. Money to spend only on wages and pensions? Romania's social spending enters danger zone above 60 pct of total budget, limiting room for response in case of economic downturn”. Business Review. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ „2018 budget: Romania's Govt. plans to increase spending by 12% next year”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  6. ^ „Rumänien führt "Steuer gegen Gier" ein”. Deutsche Welle. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ Leiße, Olaf; Leiße, Utta-Kristin; Richter, Alexander () [2004]. „3.3 Parteien und politische Entwicklung”. Beitrittsbarometer Rumänien. Grundprobleme des Landes und Einstellungen rumänischer Jugendlicher auf dem Weg in die Europäische Union (în germană). Wiesbaden: Deutscher UniversitätsVerlag. p. 51. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ Mihăilescu, Daniel (). „Rumänien startet EU-Ratsvorsitz mit neuer Attacke gegen Justizsystem”. Die Presse. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ Bossart, Marco Kauffmann; Bossart, Marco Kauffmann (). „Rumäniens Justiz im Belagerungszustand”. Neue Zürcher Zeitung (în germană). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  10. ^ Krökel, Ulrich (). „Aufgefallen: Der stille Anführer”. Publik-Forum.de (în germană). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  11. ^ Beichelt, Timm () [2001]. „6.1.1 Strukturelle Kontextbindungen”. Demokratische Konsolidierung im postsozialistischen Europa: Die Rolle der politischen Institutionen (în germană). Springer-Verlag. p. 299. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  12. ^ a b c Păun, Carmen (). „Pragmatism is a winner for Romanian Left”. Politico. Accesat în . 
  13. ^ Ban, Cornel (). „Romania: a social democratic anomaly in eastern Europe?”. openDemocracy. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  14. ^ Dąborowski, Tomasz (). „The Social Democrats' triumph in Romania”. OSW. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  15. ^ „Ciolacu, mesaj pro-UE și pro-unitate, la PSD Satu Mare”. NEWS.RO. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  16. ^ a b Gurzu, Anca (). „Romania's rulers take Euroskeptic turn”. POLITICO. Accesat în . 
  17. ^ „Romania”. Europe Elects. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  18. ^ a b Gilet, Kit (). „Romania, Fighting the E.U., Prepares to Lead It”. The New York Times. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  19. ^ Gherghina, dr. Sergiu (). „Friends or Foes? Romania and the Council Presidency”. Europa Nu (în engleză). Accesat în . 
  20. ^ „Val de atacuri ale lui Dragnea la adresa UE: Noi nu am fost coloniști. Problema e că vin peste noi”. Digi24. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  21. ^ „Romanian Senate adopts referendum for traditional family”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  22. ^ „Grupuri parlamentare”. Senatul României. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  23. ^ „Grupuri parlamentare”. Camera Deputaților din România. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  24. ^ Cristi Radu (aka @raidenbucharest). „copie arhivă”. bucurestiivechisinoi.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  25. ^ Anghel, Iulian (). „Cine a guvernat cel mai mult în România ultimilor 23 de ani - Ziarul Financiar”. zf.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ PDL -Decizia de auto-destructurare (în Romanian), jurnalul.ro, arhivat din originalul de la , accesat în  
  27. ^ Redacția (), PDSR-ul se va strecura in Internationala Socialista prin portita deschisa de PSDR, Ziarul de Iași - liderul presei ieșene, arhivat din originalul de la , accesat în  
  28. ^ Dumitru, Catalin (), PSDR si PDSR si-au propus sa atraga si PD in viitorul PSD, Ziarul Curentul, arhivat din originalul de la , accesat în  
  29. ^ G., D. (). „PSD vrea o noua lege a finanțării partidelor politice”. HotNewsRo. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  30. ^ „Rezultate finale alegeri europarlamentare 2019. Cum arată clasamentul final al partidelor politice”. digi24.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  31. ^ „Cum alimentează liderii PSD teoria conspirației despre Covid și ce reacție are publicul lor”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  32. ^ „Adrian Streinu Cercel candidează la Senat pe listele PSD. El va fi pe locul 2, după Gabriela Firea”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  33. ^ „Alexandru Rafila s-a înscris în PSD și va candida pentru un loc în Parlament”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  34. ^ „Cine este Alexandru Rafila, propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru. A făcut parte din Guvernul Ponta”. Aleph News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  35. ^ „Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cîțu a fost respinsă”. www.digi24.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  36. ^ Welle (www.dw.com), Deutsche. „Guvernul Cîțu a fost demis | DW | 05.10.2021”. DW.COM. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  37. ^ Realitatea.NET (). „Marcel Ciolacu: ,,Presedintele Klaus Iohannis ar trebui suspendat din functie”. Realitatea.NET. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  38. ^ „Miniștrii Guvernului Nicolae Ciucă au depus jurământul la Cotroceni. Klaus Iohannis: A fost nevoie să se treacă peste multe orgolii”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  39. ^ „Partidul lui Dacian Cioloș se poziționează la centru-stânga. E prima provocare pentru electoratul clasic al PSD”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  40. ^ „Top 30 partide politice din România”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  41. ^ a b Leiße, Olaf; Leiße, Utta-Kristin; Richter, Alexander () [2004]. „3.3 Parteien und politische Entwicklung”. Beitrittsbarometer Rumänien. Grundprobleme des Landes und Einstellungen rumänischer Jugendlicher auf dem Weg in die Europäische Union (în germană). Wiesbaden: Deutscher UniversitätsVerlag. p. 51. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  42. ^ „Partiti, elezioni e mobilitazione politica nella romania post-comunista (1989-2000)”. Regione Toscana. 
  43. ^ „PSD fuzioneaza cu PSM”. . 
  44. ^ „Tovarasii string rindurile > EVZ.ro”. www.evz.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Gurzu, Anca (). „Romania's rulers take Euroskeptic turn”. Politico. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  46. ^ „Romania”. Europe Elects. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  47. ^ Gilet, Kit (). „Romania, Fighting the E.U., Prepares to Lead It”. The New York Times. Accesat în . 
  48. ^ a b Gherghina, Sergiu (). „Friends or Foes? Romania and the Council Presidency”. Europa Nu. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  49. ^ „Val de atacuri ale lui Dragnea la adresa UE: Noi nu am fost coloniști. Problema e că vin peste noi”. Digi24. . Accesat în . 
  50. ^ „Romania”. Europe Elects. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  51. ^ „Familia (Politica) traditionala sau un referendum pentru rebranduirea PSD si PNL”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  52. ^ „BBC în limba română | Forum | //”. www.bbc.co.uk. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  53. ^ „10 ani în UE | Ion Iliescu: Succesul UE, vital pentru reducerea decalajelor care separă România de Occident”. www.digi24.ro. ianuarie 2017. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  54. ^ „The Social Democrats' triumph in Romania” (în engleză). OSW Centre for Eastern Studies. . Accesat în . 
  55. ^ „Romanian Senate adopts referendum for traditional family”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  56. ^ „PSD aduce artileria grea: Biserica Ortodoxă e aruncată în lupta electorală. 'Decalog' pentru enoriașii alegători”. Ziaristii. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  57. ^ Ciobanu, Claudia (). „Romania 'turns illiberal' with moves against gay marriage”. Politico. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  58. ^ „Romania: a social democratic anomaly in eastern Europe”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  59. ^ „Rumänien führt 'Steuer gegen Gier' ein”. Deutsche Welle. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  60. ^ Um 10:23, 28 12 2018 (). „Rumänien startet EU-Ratsvorsitz mit neuer Attacke gegen Justizsystem” (în germană). Die Presse. Accesat în . 
  61. ^ Bossart, Marco Kauffmann (). „Rumäniens Justiz im Belagerungszustand”. Neue Zürcher Zeitung (în germană). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  62. ^ gmbh, Patrick Klimesch for gimas. „Der stille Anführer” (în deutschland). www.publik-forum.de. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  63. ^ Beichelt, Timm () [2001]. „6.1.1 Strukturelle Kontextbindungen”. Demokratische Konsolidierung im postsozialistischen Europa: Die Rolle der politischen Institutionen (în germană). Springer-Verlag. p. 299. ISBN 978-3322813206. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  64. ^ a b „Romania: a social democratic anomaly in eastern Europe?”. 
  65. ^ Melenciuc, Sorin (). „BR Analysis. Money to spend only on wages and pensions? Romania's social spending enters danger zone above 60 pct of total budget, limiting room for response in case of economic downturn”. Business Review. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  66. ^ „2018 budget: Romania's Govt. plans to increase spending by 12% next year”. Romania Insider. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  67. ^ a b Poenaru, Florin (), Locuri comune: clasă, anticomunism, stânga, Tact, ISBN 978-606-8437-84-2, arhivat din originalul de la , accesat în  
  68. ^ „22 PLUS, nr. 301: „Orice doctrină devine periculoasă când se transformă în ideologie" | Revista 22” (în engleză). revista22.ro. . Accesat în . 
  69. ^ „Pragmatism is a winner for Romanian Left” (în engleză). POLITICO. . Accesat în . 
  70. ^ „Ion Cristoiu: Iohannis a impus o atitudine de ură față de Biserică pentru a câștiga din electoratul USRPLUS”. Mediafax.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  71. ^ „La Roumanie sur la voie de la Hongrie et de la Pologne”. Le Monde.fr. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  72. ^ „Ioan Stanomir : " La Roumanie a un grand problème d'amnésie "”. La Croix. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  73. ^ „Familia (politica) traditionala sau un referendum pentru rebranduirea PSD si PNL”. inPolitics.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  74. ^ „Șef PSD Diaspora: Nu trebuie să primim refugiați”. www.digi24.ro. . 
  75. ^ „Ana Birchall (PSD): Cotele obligatorii de distribuire a imigranților ar fi o mare greșeală”. . [nefuncțională – arhivă]
  76. ^ „Dragnea: Parca nu as vrea sa vad mii de imigranti pe strazile Bucurestiului”. Ziare.com. 
  77. ^ „Rumänien startet EU-Ratsvorsitz mit neuer Attacke gegen Justizsystem”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  78. ^ „Ciolacu între "patriotismul economic" și "ajutorul divin" – DW – 13.06.2023”. Deutsche Welle. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  79. ^ „Este PSD un partid social-democrat? | Revista 22”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  80. ^ „What's behind the sudden rise of a far-right party in Romania?”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  81. ^ Rădulescu, Adelina (). „PSD se înscrie între populiștii suveraniști europeni. De la vorbele din discurs la faptele transpuse în legi”. Europa Liberă România. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  82. ^ Alexe, Dan (), „De ce nu este PSD un partid de stânga (VIDEO)”, Radio Europa Liberă, arhivat din originalul de la , accesat în  
  83. ^ „Dragnea vrea să lanseze o dezbatere despre legiferarea parteneriatului civil: E o minoritate pe care nu ne putem face că nu o vedem sau că nu există - HotNews.ro”. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  84. ^ „Dragnea, despre proiectul Legii pentru parteneriatul civil. "Eventual facem referendum"”. Știrile ProTV. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  85. ^ „Liviu Dragnea: parteneriatul civil între persoanele de același sex trebuie legiferat în România”, Radio Europa Liberă, arhivat din originalul de la , accesat în  
  86. ^ „Ordonanța de urgență nr. 89/2001 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală - Lege5.ro”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  87. ^ Coleman, Edmond J.; Sandfort, Theo (), Sexuality and Gender in Postcommunist Eastern Europe and Russia (în engleză), Routledge, ISBN 978-1-317-95559-7, arhivat din originalul de la , accesat în  
  88. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  89. ^ Redacția (). „Marcel Ciolacu, despre decizia CEDO referitoare la parteneriatul civil: Nu este pregătită societatea românească - Europa FM”. G4Media.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  90. ^ „Ciolacu, despre decizia CEDO referitoare la parteneriatul civil între persoane de același sex: Societatea românească încă nu e pregătită. Nu este nici prima, nici ultima care condamnă”. News.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  91. ^ „Biserica Ortodoxa Romana, AGENT ELECTORAL AL PSD. Decaderea morala a bisericii conduse de Patriarhul Daniel”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  92. ^ „ALIANȚA BOR - PSD. Operațiunea bani și imobile pentru Biserică contra voturi pro Ponta”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  93. ^ B1TV, Redacția (). „Biserica Ortodoxă se implică în campania electorală: Mitropolitul Ardealului îndeamnă enoriașii să voteze doar cu PSD sau ALDE (VIDEO)”. B1TV.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  94. ^ „Dragnea, despre impozitarea veniturilor Bisericii: Nu susțin; Cel puțin să le ajutăm să existe/ Gândul: Sfântul profit al Bisericii Ortodoxe. Ce excedent au declarat la Finanțe eparhiile BOR”. Mediafax.ro. Accesat în . 
  95. ^ „Firea da inca 10 milioane de lei pentru Catedrala Mantuirii Neamului: Vezi de unde se iau bani la rectificarea bugetara si unde se duc”. Ziare.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  96. ^ „Valorile noastre”. Partidul Social Democrat - PSD. Accesat în . 
  97. ^ a b c d Cordos, Alin (). „Social-democrația de la Ion Iliescu la Mircea Geoană și Victor Ponta”. Mesagerul.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  98. ^ „Hrebenciuc: Mitrea se ascunde după fustele soției și e un proiect eșuat în PSD”. Adevărul. . Accesat în . 
  99. ^ „PDSR înghite azi Partidul Automobiliștilor”. Evenimentul Zilei. . Accesat în . 
  100. ^ „Protocol PDSR - Partidul Automobilistilor”. Ziarul de Iași. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  101. ^ oanagr@kappa.ro (). „Astăzi se împlinesc 2 ani de la crearea PSD”. AMOSNews Agentie Independenta de Presa | Agenția AMOS News. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  102. ^ „PSD fuzionează cu PSM”. Adevărul. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  103. ^ „Tovarășii strîng rîndurile”. Evenimentul Zilei. . Accesat în . 
  104. ^ „PSD absoarbe PSM și PSRN”. Evenimentul Zilei. . Accesat în . 
  105. ^ „Consiliul Politic Național”. Partidul Social Democrat - PSD. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  106. ^ „Partidul Social Democrat” (PDF). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  107. ^ „PROCES - VERBAL privind centralizarea pe țară a voturilor și constatarea rezultatului pentru alegerea PRIMARILOR din 9 iunie 2024 + 23 iunie 2024” (PDF). Website-ul Biroului Electoral Central (BEC). Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  108. ^ „FOTO/VIDEO Consiliul Național al Partidului Social Democrat s-a reunit la Parlament”. Arhivat din original la . 
  109. ^ Marinescu, Florin (). „Viorica Dăncilă a demisionat de la șefia PSD / Președintele interimar a devenit Marcel Ciolacu/ Fostul premier se va reîntoarce la conducerea organizației de femei/ Congresul va avea loc în februarie”. G4media. Accesat în . 
  110. ^ Partidul Social Democrat. „OAMENII PSD”. Accesat în . 
  111. ^ „Cine sunt cei 16 lideri care vor face parte din echipa lui Marcel Ciolacu. Echipa completă de conducere”. Arhivat din originalul de la . 

Legături externe

Portal icon Portal Politică
Portal icon Portal România
v • d • m
Partidele politice din România
Partide parlamentare
Partide extraparlamentare
Formațiuni ale minorităților1
Partide desființate/asimilate
Partidul Social Românesc  · PRO România  · Partidul România Unită  · Partidul Democrat Agrar din România  · Partidul Alianța Liberalilor și Democraților  · Partidul Național Democrat  · Noua Republică  · Partidul Unității Națiunii Române  · Partidul Național Democrat Creștin  · Partidul Socialist al Muncii  · Partidul Social-Democrat Român  · Partidul Alianța Civică  · Partidul Democrației Sociale din România  · Partidul Solidarității Sociale  · Partidul Socialist  · Partidul Democrat  · Uniunea Forțelor de Dreapta  · Alianța pentru România  · Partidul Național Român  · Liga Transilvania-Banat  · Acțiunea Populară  · Forța Democrată din România  · Partidul Republican  · Partidul Popular  · Partidul Inițiativa Națională  · Partidul Liberal Democrat  · Forța Civică  · Partidul „Totul pentru Țară”  · Partidul Democrat Liberal  · Partidul Poporului-Dan Diaconescu  · Partidul Conservator  · Partidul Liberal Reformator  · Partidul Popular Maghiar din Transilvania  · Partidul Civic Maghiar
Partide istorice
1Formațiunile minorităților naționale nu sunt înregistrate oficial în registrul partidelor politice, dar au totuși drept de reprezentare politică la toate nivelurile politice naționale (i.e., nivel politic central/guvernamental cât și nivel politic local precum chiar și la nivel europarlamentar).
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Partidul_Social_Democrat_(România)&oldid=16719410#Tineretul_Social_Democrat